EVANGHELIA DUPĂ IOAN

1

(1:1)

Întruparea Fiului

1. La început era Cuvântul, (unele vechi manuscrise, au în acest loc, dar și în următoarele: ,,Fiul,,; acesta este mai ușor de înțeles și de acceptat), şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin el. Nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără el. 4. În el era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a învins-o.

6. A venit un om trimis de Dumnezeu a cărui nume era Ioan. 7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8. Nu era el lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre lumină. 9. Adevărata lumină, care luminează pe fiecare, a venit în lume.

10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a recunoscut. 11. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit gloria lui, o slavă întocmai ca gloria singurului Fiu al Tatălui, plin de har și de adevăr.

15. Ioan a mărturisit despre el, când a strigat: „El este acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine m-a depășit, căci era înainte de mine”. 16. Din plinătatea lui noi toți am primit har după har. 17. Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul s-au înfăptuit prin Isus Hristos. 18. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul lui Fiu născut, care este în sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.”

2

(1:19)

Mărturia lui Ioan Botezătorul

1. Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: „Tu cine eşti?” 2. El a mărturisit şi n-a negat; el a mărturisit: ,, Nu sunt eu Hristosul. 3. Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti profetul?” Şi el a răspuns: „Nu!” 4. Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?” 5. El a spus: „Eu sunt vocea celui ce strigă în pustiu: „Nivelaţi calea Domnului!”, cum a zis profetul Isaia.” 5. Trimişii erau din partea fariseilor.

6. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici profetul?” 7. Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă unul pe care voi nu-l cunoaşteţi. 8. El este acela care vine după mine – şi care este mai valoros decât mine – eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalei lui.” 9. Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

3

(1:29)

Prezentarea făcută de Ioan Botezătorul

1. În ziua următoare, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii! 2. El este acela despre care ziceam: „După mine vine un om care este mai valoros decât mine, căci era înainte de mine. 3. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca el să fie prezentat lui Israel.”

4. Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi oprindu-se peste el. 5. Eu nu l-am recunoscut; dar cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-se şi oprindu-se, este cel ce botează cu Duhul Sfânt.” 6. Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu.”

4

(1:35)

Chemarea primilor ucenici

1. Apoi în următoarea zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui. 2. Şi, privind la Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” 3. Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus. 4. Isus s-a întors, şi când i-a văzut că merg după el, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei i-au răspuns: „Rabi (acesta este cuvânt ebraic), (care tradus înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?” 5. „Veniţi de vedeţi”, le-a zis el. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ora 10 (ora 4 după masa).

6. Unul din cei doi, care a auzit cuvintele lui Ioan şi a mers după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 7. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (acesta este cuvânt ebraic) (care tradus înseamnă Hristos). 8. Şi i-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (acesta este cuvânt aramaic, și înseamnă piatră) (care tradus înseamnă Petru). (Petru este cuvânt ebraic, și înseamnă tot piatră).

9. În ziua următoare Isus a hotărât să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după mine. 10. Filip era din Betsaida, orașul lui Andrei şi a lui Petru. 11. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege, şi de asemenea profeții: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” 12. Natanael i-a zis: „Poate ieşi vreun lucru bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip.

13. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: „Iată un adevărat israelit în care nu este viclenie.” 14. „De unde mă cunoşti?”, i-a zis Natanael. Isus i-a răspuns: „Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin.” 15. Natanael i-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!” 16. Isus i-a răspuns: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

17. Apoi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun tuturor că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”

5

Nunta din Cana Galileei

1. A treia zi a fost o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. 2. La nuntă a fost invitat şi Isus cu ucenicii lui. 3. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin.” 4. Isus i-a răspuns: „Femeie, ce are aceasta de-a face cu tine și cu mine? Nu mi-a sosit încă ora.” 5. Mama lui a zis servitorilor: „Să faceţi orice vă va spune.”

6. Acolo erau așezate şase vase de piatră, după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei găleți. 7. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus. 8. El le-a spus: „Scoateţi acum”, şi aduceţi responsabilului de masă.” Şi i-au adus: 9. Responsabilul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (servitorii însă, care au scos apa, ştiau) – a chemat pe mire 10. şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” 11. Isus a făcut acest început al semnelor lui în Cana din Galileea, și și-a arătat slava sa; iar ucenicii lui au crezut în el. 12. După aceea s-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii lui; şi au rămas acolo câteva zile.

6

(2:13)

Izgonirea comercianților din templu

1. Paştile iudeilor era aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim. 2. În templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. 3. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. 4. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui meu o piață.” 5. Ucenicii lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa ta mă mistuie pe mine.

6. Iudeii l-au întrebat: „Prin ce semn ne araţi că ai dreptul să faci astfel de lucruri?” 7. Isus le-a răspuns: „Distrugeţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” 8. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească templul acesta, şi tu îl vei ridica în trei zile?” 9. Dar el le vorbea despre templul trupului său. 10. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte că le-a spus cuvintele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le-a spus Isus.

Mulți primesc credința în Domnul Isus

11. Pe când Isus era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut în numele lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. 12. Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. 13. Şi n-avea nevoie să-i facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă el însuşi ştia ce este în om.

7

Discuția cu Nicodim

1. Între farisei era un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi i-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” 3. Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” 4. Nicodim i-a zis: „Cum se poate naşte un om când este bătrân? Poate el să intre a doua oară în abdomenul mamei sale şi să se nască?”

5. Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. 6. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. 7. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” 8. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Aşa este oricine care este născut din Duhul.”

9. Nicodim i-a zis: „Cum se poate face acest lucru?” 10. Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înțelegi aceste lucruri? 11. Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. 12. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? 13. Nimeni nu s-a suit în cer, afară de cel ce s-a coborât din cer, – Fiul omului, care este în cer.

14. După cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, 15. pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18. Oricine crede în el nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele. 21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

8

Ioan Botezătorul mărturisește din nou

1. După aceste lucruri, Isus şi ucenicii lui au venit în zona Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza. 2. Ioan boteza şi el în Enon, lângă Salim, pentru că acolo erau multă apă; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi. 3. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.

4. Între ucenicii lui Ioan şi niște iudei a fost o dispută cu privire la curăţare. 5. Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la el.”

6. Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi nimic, decât dacă îi este dat din cer. 7. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.” 8. Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. 9. Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micşorez. 10. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. 11. El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia lui. 12. Cine primeşte mărturia lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. 13. Căci acela pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură. 14. Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna lui. 15. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Discuția cu femeia samariteană

1. Când Domnul a aflat că fariseii au auzit că el face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan 2. (însă Isus nu boteza el însuşi, ci ucenicii lui), 3. a părăsit Iudeea şi s-a întors în Galileea. 4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5. a ajuns lângă un oraș din ţinutul Samariei, numit Sihar, aproape de terenul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ora şase (ora 12 ziua).

7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau”, i-a zis Isus. 8. Căci ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere alimente. 9. Femeia samariteană i-a zis: „Cum tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” (iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii). 10. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce-ţi zice: „Dă-mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi el ţi-ar fi dat apă vie.”

11. Femeia i-a spus:„ Domnule, n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să iei, dar, această apă vie? 12. Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?” 13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. 14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da eu, nu-i va fi sete niciodată; ba încă, apa pe care i-o voi da eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”

15 „Doamne”, i-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.” 16. Isus i-a zis: „Du-te de cheamă pe soțul tău şi vino aici”. 17. Femeia i-a răspuns: „N-am soț.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai soț. 18. Pentru că cinci soţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este soț. Aici ai spus adevărul.” 19. Femeia i-a zis: „Domnule, înțeleg că eşti profet. 20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23. Dar vine timpul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci Tatăl caută astfel de închinători. 24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină lui trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.”

25. „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, căruia i se zice Hristos. Când va veni el, are să ne spună toate lucrurile.” 26. Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt acela.”

(4:27)

Trezirea din Samaria

1. Chiar atunci au venit ucenicii lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?” 2. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: 3. „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” 4. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre el. 5. Între timp, ucenicii îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” 6. Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știţi.” 7. Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „I-a adus cineva să mănânce?” 8. Isus le-a zis: „Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui. 9. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile care sunt albe acum, gata de seceriş. 10. Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. 11. Căci, în această privinţă, este adevărat proverbul: „Unul seamănă, iar altul seceră.” 12. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu ați muncit voi ; au muncit alţii, iar voi aţi intrat în munca lor.”

13. Mulţi samariteni din orașul acela au crezut în Isus din cauza mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” 14. Când au venit samaritenii la el, l-au rugat să rămână la ei. Şi el a rămas acolo două zile. 15. Mult mai mulţi au crezut în el din cauza cuvintelor lui. 16. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din cauza spuselor tale, ci din cauză că l-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

(4:43)

Vindecarea fiului unui nobil

1. După cele două zile, Isus a plecat de acolo, și a mers în Galileea. 2. Căci el însuşi a spus că un profet nu este apreciat în țara sa. 3. Când a ajuns în Galileea, a fost primit de galileeni, care au văzut tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci au fost şi ei la sărbătoare.

4. Astfel Isus s-a întors din nou în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un anumit nobil al cărui fiu era bolnav. 5. Nobilul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat să vină şi să vindece pe fiul lui care era pe moarte. 6. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” 7. Nobilul i-a zis: „Domnule, vino înainte de a muri micuţul meu.” 8. „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. 9. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 10. El i-a întrebat de ora în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, la ora şapte (ora 1 ziua), l-au lăsat frigurile.” 11. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela Isus i-a zis: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui. 12. Acesta a fost al doilea semn făcut de Isus după ce s-a întors din Iudeea în Galileea.

(5:1)

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

1. După aceste lucruri a fost o sărbătoare a iudeilor, şi Isus s-a suit la Ierusalim. 2. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8. Isus i-a zis: Ridică-te, ia-ți salteaua şi umblă.” 9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat salteaua şi umbla.

Ziua aceea era o zi de Sabat. 10. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este permis să-ţi duci salteaua.” 11. El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi salteaua şi umblă.” 12. Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”?” 13. Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus s-a pierdut prin mulțimea care era în locul acela. 14. După aceea Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15. Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este acela care-l făcuse sănătos. 16. Din cauza aceasta, iudeii îl persecutau pe Isus şi căutau să-l omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

(5:17)

Lucrarea Fiului lui Dumnezeu

1. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi eu, de asemenea, lucrez.” 2. Din cauza aceasta iudeii căutau şi mai mult să-l omoare, nu numai fiindcă încălca ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi se făcea astfel egalul lui Dumnezeu.

3. De aceea Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la sine; el nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. 4. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-i va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. 5. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. 6. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, 7. pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care l-a trimis.

8. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele mele şi crede în cel ce m-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 9. Adevărat, adevărat vă spun că vine timpul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. 10. Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine. 11. Şi i-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. 12. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui 13. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. 14. Eu nu pot face nimic de la mine însumi: judec după cum aud; şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.

(5:31)

Tatăl și Ioan Botezătorul au mărturisit despre Mîntuitorul

1. Dacă Eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este validă. 2. Este un altul care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face el despre mine este adevărată. 3. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr. 4. Nu că mărturia pe care o primesc eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. 5. Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.

6. Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care mi le-a dat Tatăl să le îndeplinesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac eu, mărturisesc despre mine că Tatăl m-a trimis. 7. Şi Tatăl, care m-a trimis, a mărturisit el însuşi despre mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nici nu i-aţi văzut faţa; 8. şi cuvântul lui nu trăiește în voi, pentru că nu credeţi în acela pe care l-a trimis el.

9. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre mine. 10. Cu toate acestea nu vreți să veniţi la mine ca să aveţi viaţa! 11. Eu nu primesc glorie de la oameni. 12. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu. 13. Eu am venit în numele Tatălui meu, şi nu mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. 14. Cum puteţi crede, voi care umblaţi după gloria pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi gloria care vine de la singurul Dumnezeu?

15. Să nu credeţi că eu, vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze; Moise, în care v-aţi pus speranța. 16. Căci, dacă aţi crede pe Moise, m-aţi crede şi pe mine, pentru că el a scris despre mine. 17. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele mele?”

(6:1)

Înmulțirea pâinilor

1. După aceste lucruri Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, numită și Marea Tiberiadei. 2. O mare mulțime mergea după el pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3. Isus s-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii săi. 4. Paştile, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5. Isus ridicându-și ochii şi văzând că o mare mulțime vine spre el, a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” 6. Spunea lucrul acesta ca să-l testeze, pentru că ştia ce avea să facă. 7. Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari (moneda principală de argint a Imperiului roman, folosită timp de aprox. 500 de ani; ziua de muncă era plătită, în general cu un dinar) nu sunt suficiente ca fiecare să capete puţin din ele.” 8. Unul din ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9. „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?”

10. Isus a zis: „Puneţi oamenii să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. 12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13. Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce au mâncat toţi.

14. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, au zis: „Cu adevărat, acesta este profetul cel aşteptat în lume.” 15. Isus, fiindcă înțelegeaa că au de gând să vină să-l ia cu sila și să-l facă rege, s-a retras iarăşi la munte, doar el singur.

(6:16)

Domnul Isus umblă pe mare

1. Când s-a înserat, ucenicii lui s-au coborât la marginea mării. 2. S-au urcat într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. 3. Marea era agitată din cauza unui vânt puternic. 4. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci, sau treizeci de stadii (o stadie este egală cu aprox. 185 metri, deci erau cam 6 km) văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

5. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 6. Voiau deci să-l ia în corabie. Imediat corabia a sosit la locul spre care mergeau.

(6:22)

Domnul Isus, Pâinea vieții

1. În ziua următoare, mulțimea care a rămas de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese decât o corabie şi că Isus nu se urcase în corabia aceea cu ucenicii lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 2. A doua zi au sosit alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde au mâncat ei pâinea, după ce Domnul a mulţumit lui Dumnezeu. 3. Când mulțimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii lui nu erau acolo, s-a urcat în corăbiile acestea şi s-a dus la Capernaum să caute pe Isus.

4. Când l-au găsit, de cealaltă parte a mării, l-au întrebat: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 5. Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. 6. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Dumnezeu Tatăl l-a sigilat pe el.”

7. Ei i-au zis: „Ce să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?” 8. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în acela pe care l-a trimis el.”

9. „Ce semn faci tu deci”, i-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi tu? 10. Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 11. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; 12. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

13. Atunci ei i-au zis: „Doamne”, dă-ne totdeauna această pâine.” 14. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în mine nu va înseta niciodată. 15. Dar v-am spus că m-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. 16. Tot ce-mi dă Tatăl va ajunge la mine; şi pe cel ce vine la mine, nu-l voi izgoni afară: 17. căci m-am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. 18. Şi voia celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce mi-a dat el, ci să-l înviez în ziua de apoi. 19. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.”

20. Așa că iudeii murmurau împotriva lui, pentru că a zis: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.” 21. Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci, zice el: „Eu m-am coborât din cer”? 22. Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi. 23. Nimeni nu poate veni la mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis; şi eu îl voi învia în ziua de apoi. 24. În profeți este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura lui vine la mine. 25. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care vine de la Dumnezeu; da, acela a văzut pe Tatăl. 26. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în mine are viaţa veşnică. 27. Eu sunt Pâinea vieţii. 28. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. 29. Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 30. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

31. La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?” 32. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. 33. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi. 34. Căci trupul meu este cu adevărat o hrană, şi sângele meu este cu adevărat o băutură. 35. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine, şi eu rămân în el. 36. După cum Tatăl, care este viu, m-a trimis pe mine, şi eu trăiesc din cauza Tatălui, tot aşa, cine mă mănâncă pe mine va trăi şi el din cauza mea. 37. Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi pe totdeauna.” 38. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

(6:60)

Unii ucenici părăsesc pe Mântuitorul

1. Mulţi din ucenicii lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea dificilă: cine poate să o suporte?” 2. Isus, care ştia în sine că ucenicii săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Este vorbirea aceasta pentru voi o pricină de poticnire? 3. Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-se unde era mai înainte?… 4. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh şi viaţă. 5. Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel care avea să-l vândă. 6. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl meu.” 7. Din clipa aceea, mulţi din ucenicii lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu el.

Mărturisirea lui Petru

8. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?” 9. Simon Petru i-a răspuns: „Doamne la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. 10. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 1. Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Totuşi unul din voi este un diavol.” 12. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-l vândă: el, unul din cei doisprezece.

(7:1)

Necredința fraților Domnului Isus

1. După aceste lucruri Isus străbătea Galileea; nu stătea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l omoare. 2. Sărbătoarea iudeilor, numită Sărbătoarea Corturilor, era aproape. 3. Fraţii lui i-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii tăi lucrările pe care le faci. 4. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-te lumii.” 5. Căci nici fraţii lui nu credeau în el. 6. Isus le-a zis: „Timpul meu n-a sosit încă, dar vouă timpul totdeauna vă este potrivit. 7. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe mine mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea, că lucrările ei sunt rele. 8. Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta. Eu încă nu mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu mi s-a împlinit încă timpul.” 9. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

(7:10)

Domnul Isus în Ierusalim la Sărbătoarea Corturilor

1. După ce s-au suit fraţii lui la sărbătoare, s-a suit şi el, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 2. Iudeii îl căutau în timpul sărbătorii şi ziceau: „Unde este?” 3. Mulțimea vorbea mult în şoaptă despre el. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce poporul în rătăcire.” 4. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de el pe faţă. 5. Pe la jumătatea sărbătorii, Isus s-a suit la templu. Şi învăţa poporul. 6. Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a fost educat niciodată?”

7. Isus le-a răspuns: „Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui ce m-a trimis pe mine. 8. Dacă dorește cineva să facă voia lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine. 9. Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava celui ce l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este nedreptate. 10. Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să mă omorâţi?”

11. Mulțimea i-a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te omoare?” 12. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Am făcut o lucrare, şi toţi vă miraţi de ea. 13. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur (nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi), şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. 14. Dacă un băiat primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? 15. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

16. Unii dintre ei, de loc din Ierusalim ziceau: „Nu este el acela pe care caută ei să-l omoare? 17. Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-i zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că el este Hristosul? 18. Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde vine.”

19. Şi Isus, pe când învăţa pe popor în templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi mă ştiţi și de unde sunt! Eu n-am venit de la mine însumi, ci cel ce m-a trimis este adevărat, dar voi nu-l cunoaşteţi. 20. Eu îl cunosc, căci vin de la el, şi el m-a trimis.” 21. Ei căutau deci să-l prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe el, căci încă nu-i sosise timpul. 22. Mulţi din popor au crezut în el şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” 23. Fariseii au auzit pe popor spunând în şoaptă aceste lucruri despre el. Atunci preoţii de frunte şi fariseii au trimis nişte agenți să-l prindă.

24. Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme, şi apoi merg la cel ce m-a trimis. 25. Voi mă veţi căuta, şi nu mă veţi găsi; şi unde voi fi eu, voi nu puteţi veni.”26. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei din diaspora, printre greci, şi să înveţe pe greci? 27. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta, şi nu mă veţi găsi; şi unde voi fi eu, voi nu puteţi veni”?”

(7:37)

Domnul Isus, apa vieții

1. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea. 2. Cine crede în mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 3. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în el. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă glorificat.

Încercare de prindere a Mântuitorului

1. De aceea mulți din popor, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat profetul.” 2. Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul? 3. Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din spița lui David şi din satul Betleem, de unde era David?”

4. S-a făcut deci dezbinare în popor din pricina lui. 5. Unii din ei voiau să-l prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe el. 6. Agenții s-au întors deci la preoţii de frunte şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?” 7. Agenții au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” 8. Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? 9. A crezut în el vreunul din mai marii noştri sau din farisei? 10. Dar poporul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”

11. Nicodim, (cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei), le-a zis: 12. „Oare Legea noastră judecă pe un om înainte ca să-l asculte pe el personal, şi să ştie ce face?” 13. Ei i-au răspuns: „Şi tu eşti din Galileea? Cercetează, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun profet.” 14. (Și fiecare s-a întors acasă, iar Isus a mers la Muntele Măslinilor. 15. Dar dimineaţa devreme a venit din nou în templu; şi tot poporul a venit la el. El s-a aşezat jos şi-i învăţa.

(8:1)

Femeia prinsă în adulter

1. Atunci cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijloc 2. şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea actul adulterului. 3. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici despre ea?” 4. Spuneau lucrul acesta ca să-l ispitească şi să-l poată acuza. Dar Isus s-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

5. Dar când ei au continuat să-l întrebe, el a privit în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” 6. Apoi s-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ. 7. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de conștiința lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi el a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

8. Isus s-a ridicat în sus, a văzut-o și a întrebat-o: „Femeie, unde sunt acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?” 9. „Nimeni, Doamne”, i-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici eu nu te condamn. Du-te la datoria ta. De acum încolo să nu mai păcătuieşti.”)

(8:12)

Domnul Isus, Lumina lumii

1. Apoi Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 2. Dar, fariseii i-au zis: „Tu mărturiseşti despre tine însuţi: deci mărturia ta nu este corectă.” 3. Isus le-a răspuns: „Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, totuşi mărturia mea este corectă; căci eu ştiu de unde am venit şi unde merg, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde mă duc. 4. Voi judecaţi după înfăţişare; eu nu judec pe nimeni. 5. Şi chiar dacă judec, judecata mea este corectă, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care m-a trimis, este cu mine. 6. În Legea voastră mai este scris că mărturia a doi oameni este corectă: 7. deci despre mine însumi mărturisesc eu, şi despre mine mărturiseşte şi Tatăl, care m-a trimis.”

8. Ei i-au zis deci: „Unde este Tatăl tău?” Isus a răspuns: „Voi nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-aţi cunoaşte pe mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu.” 9. Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa pe popor, în vistierie, în templu. Totuşi nimeni n-a pus mâna pe el, pentru că încă nu-i sosise timpul.

Mântuitorul vorbește fariseilor despre sine

1. Apoi Isus le-a mai spus: „Eu mă duc, şi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni.” 2. Atunci iudeii au zis: „Doar nu se va omorî, de zice: „Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”!” 3. „Voi sunteţi de jos”, le-a zis el, „Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, dar eu nu sunt din lumea aceasta. 4. De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 5. „Cine eşti tu?”, i-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 6. Am multe de zis despre voi şi de judecat cu privire la voi; dar cel ce m-a trimis este adevărat; şi eu, ce am auzit de la el, aceea spun lumii.” 7. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

8. Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci vorbesc după cum m-a învăţat Tatăl meu. 9. Cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac lucrurile care-i sunt plăcute lui.”

Adevărata libertate

1. Pe când spunea Isus aceste lucruri, mulţi au crezut în el. 2. De aceea el a zis acelor iudei care au crezut în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi în adevăr ucenicii mei; 3. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.”

4. Ei i-au răspuns: „Noi suntem urmașii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici tu: „Veţi fi liberi!”?” 5. Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului. 6. Şi sclavul nu locuiește în casă pentru totdeauna. Un fiu, însă, rămâne pentru totdeauna. 7. Deci dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi. 8. Ştiu că sunteţi urmașii lui Avraam; dar căutaţi să mă omorâţi, pentru că în voi nu își găsesc loc cuvântele mele. 9. Eu spun lucrurile pe care le-am văzut la Tatăl meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

10. Ei i-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 11. Dar acum căutaţi să mă omorâţi pe mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. 12. Voi faceţi faptele tatălui vostru.”

Ei i-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi în imoralitate; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” 13. Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi iubi şi pe mine, căci eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. 14. De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul meu. 15. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi dorințele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 16. Iar pe mine, pentru că spun adevărul, nu mă credeţi. 17. Cine din voi mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi? 18. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

(8:48)

Domnul Isus este înainte de Avraam

1. Atunci iudeii i-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai demon?” 2. Isus le-a răspuns: „N-am demon”, ci eu cinstesc pe Tatăl meu, dar voi nu mă cinstiţi. 3. Eu nu caut slava mea; este unul care o caută şi care judecă. 4. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvântul meu, în veac nu va vedea moartea.” 5. „Acum”, i-au zis iudeii, „vedem bine că ai demon; Avraam a murit, profeții, de asemenea, au murit, şi tu zici: „Dacă păzeşte cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea.” 6. Doar n-ai fi tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât profeții, care, de asemenea, au murit? Cine te crezi tu că eşti?”

7. Isus a răspuns: „Dacă mă slăvesc eu însumi, slava mea nu este nimic; Tatăl meu mă slăveşte, el, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; 8. şi totuşi nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-l cunosc, aş fi şi eu ca voi; un mincinos. Dar îl cunosc şi păzesc cuvântul lui. 9. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”

10. Iudeii i-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani!”. „ Ai văzut pe Avraam?” 11. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte de existența lui Avraam, SUNT EU.” 12. La auzul acestor cuvinte, au luat pietre ca să arunce în el. Dar Isus s-a ascuns, a ieşit din templu, și trecând prin mijlocul lor, a plecat.

(9:1)

Vindecarea unui orb din naștere

1. Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. 2. Ucenicii lui l-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3. Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările celui ce m-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze 5. Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.”

6. După ce a zis aceste cuvinte, a scuipat pe pământ şi a făcut noroi din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu noroiul aceasta 7. şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. 8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” 9. Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.”

10. Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11. El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut noroi, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” 12. „Unde este omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.”

(9:13)

Cercetarea orbului de către farisei

1. Au adus la farisei pe cel ce care a fost orb. 2. A fost o zi de Sabat când Isus a făcut noroi şi i-a deschis ochii. 3. Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei, cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.” 4. Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. 5. Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre el, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un profet”, le-a răspuns el. 6. Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui.

7. Şi când au venit părinţii lui, i-au întrebat: „Este acesta fiul vostru care spuneţi că s-a născut orb? Cum, dar, vede acum?” 8. Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. 9. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este matur, el singur poate vorbi despre ceea ce-l priveşte.” 10. Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă. 11. De aceea au zis părinţii lui: „Este matur, întrebaţi-l pe el.”

12. Fariseii au chemat a doua oară pe omul care a fost orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.” 13. El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” 14. Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 15. El le-a răspuns: „Acum v-am spus şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii lui!” 16. Ei l-au insultat şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul lui, noi suntem ucenicii lui Moise. 17. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.”

18. Omul acela le-a răspuns: „Aici este mirarea! Voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii. 19. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia lui, pe acela îl ascultă. 20. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 21. Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”

22. „Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Apoi l-au dat afară.

(9:35)

Domnul Isus întâlnește pe orb în templu

1. Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” 2. El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în el?” 3. Isus i-a zis: „L-ai şi văzut; cel care vorbeşte cu tine, acela este.” 4. „Cred, Doamne”, i-a zis el; şi i s-a închinat. 5. Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”

6. Unii din fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, i-au zis: „Suntem și noi orbi?” 7. Isus le-a răspuns: „Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.

(10:1)

Păstorul oilor

1. Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoţ şi un jefuitor. 2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. 3. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. 4. Oridecâteori își scoate oile, merge înaintea lor; şi oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5. Nu merg nicidecum după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.” 6. Isus le-a spus această parabolă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

Domnul Isus, Ușa oilor

7. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că eu sunt Uşa oilor. 8. Toţi cei ce au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. 9. Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10. Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

Domnul Isus, păstorul cel bun

11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12. Dar cel angajat, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. 13. Cel angajat fuge, pentru că este angajat şi nu-i pasă de oi.

14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile mele, şi ele mă cunosc pe mine, 15. aşa cum mă cunoaşte pe mine Tatăl şi cum cunosc eu pe Tatăl; şi eu Îmi dau viaţa pentru oile mele. 16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul meu, şi va fi o turmă şi un păstor. 17. Tatăl mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. 18. Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu de la mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi. Am primit această poruncă de la Tatăl meu.”

19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei. 14. Mulţi dintre ei ziceau: „Are demon, este nebun; de ce-l ascultaţi?” 20. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demonizat; poate un demon să deschidă ochii orbilor?”

(10:22)

Domnul Isus la sărbătoarea Înnoirii templului

1. În Ierusalim se sărbătorea atunci sărbătoarea Înnoirii templului. 2. Era iarna, iar Isus se plimba prin templu, prin pridvorul lui Solomon. 3. Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: „Cât timp ne vei ține în neclaritate? Dacă eşti Hristosul, spune-ne clar.” 4. Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac eu, în numele Tatălui meu, mărturisesc despre mine. 5. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile mele. 6. Oile mele ascultă vocea mea; Eu le cunosc, şi ele vin după mine. 7. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna mea. 8. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui meu. 9. Eu şi Tatăl una suntem.”

10. Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-l ucidă. 11. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în mine?” 12. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, care eşti om, te faci Dumnezeu.” 13. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”? 14. Dacă el i-a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu (şi Scriptura nu poate fi desfiinţată) 15. cum ziceţi voi că eu blasfemiez, eu fiind cel pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” 16. Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu mă credeţi. 17. Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în mine, şi eu sunt în Tatăl.” 18. Ei au căutat iarăşi să-l prindă; dar el a scăpat din mâinile lor.

Plecarea Domnului Isus în Pereea

1. Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. 2. Mulţi veneau la el şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta este adevărat.” 3. Mulţi au crezut în el în locul acela.

(11:1)

Învierea lui Lazăr

1. Un anumit Lazăr din Betania, satul Mariei şi al sorei ei Marta, era bolnav. 2. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu parfum şi i-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3. Surorile au trimis la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pentru care ai mare afecțiune este bolnav.” 4. Dar Isus, când a auzit acest lucru, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.” 5. Iar Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. 6. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai stat două zile în locul în care era. 7. Apoi, după acestea, a zis ucenicilor: „Haidem să mergem din nou în Iudeea.” 8. Ucenicii i-au zis: „Învățătorule, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre. Acum mergi din nou în Iudeea?”

9. Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia; 10. dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” 11. După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar merg să-l trezesc din somn.” 12. Ucenicii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” 13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. 14. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. 15. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Cu toate acestea, haidem să mergem la el.”16. Atunci Toma, numit și Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu el!

17. Când a sosit Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18. Fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii (1 stadie este aprox. 185 de metri, deci 15 stadii sunt aprox. 2,8 km). 19. mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. 20. Când a auzit Marta că vine Isus, i-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. 21. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit! 2. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu îţi va da Dumnezeu.” 23. Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” 24. „Ştiu”, i-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” 25. Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 27. Ea i-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” 28. După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat, în secret, pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.” 29. Maria, cum a auzit, s-a ridicat repede şi s-a dus la el.

30. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” 32. Maria, când a ajuns unde era Isus şi l-a văzut, s-a aruncat la picioarele lui şi i-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”

33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duhul lui şi s-a tulburat. 34. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei i-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi.” 35. Isus plângea. 36. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de multă afecțiune avea pentru el!” 37. Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

38. Isus a suspinat din nou în sine şi s-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. 39. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, acum are deja miros, căci este mort de patru zile.” 40. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”

41. Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42. Ştiam că totdeauna mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru poporul care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.” 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.” 45. Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în el. 46. Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus lucrul pe care l-a făcut Isus.

(11:47)

Consiliul hotărăște să-l ucidă

1. Atunci preoţii de frunte şi fariseii au adunat consiliul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. 2. Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi poporul.” 3. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; 4. nici nu înțelegeți că este avantajos pentru noi să moară un singur om pentru popor, şi să nu piară tot poporul?” 5. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru popor. 6. Şi nu numai pentru poporul acela, ci şi ca să adune împreună, ca pe unul, pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 7. Așa că din ziua aceea, au hotărât să-l omoare. 8. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în zona de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii săi.

Domnul Isus așteptat la Ierusalim

1. Iar Paştele iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se curăţească. 2. Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii pe când erau în templu: „Ce credeţi? N-are să vină la sărbătoare?” 3. Iar preoţii de frunte şi fariseii au poruncit că, dacă va şti cineva unde este, să raporteze, ca să-l aresteze.

35

(12:1)

Maria îi toarnă parfum pe picioare

1. Apoi, cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit la Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. 2. Acolo i-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu el. 3. Maria a luat o măsură (aprox. 340 grame) de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi i-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de aroma parfumului. 4. Unul din ucenicii săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care urma să-l vândă, a zis: 5. „De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari (această sumă era plata muncii pe aprox. un an de zile) şi să se fi dat săracilor?” 6. Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ceea ce se punea în ea.

7. Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.” 9. O mare mulţime de iudei au auzit că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai de dragul lui Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. 10. Dar preoţii de frunte au hotărât să omoare şi pe Lazăr, 11. căci din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

(12:12)

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

1. În ziua următoare, o mulțime mare a venit la sărbătoare. Când au auzit că Isus merge la Ierusalim, 2. au luat ramuri de finic şi i-au ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, Regele lui Israel! 3. Isus a găsit un măgăruş tânăr, şi a încălecat pe el, după cum este scris: 4. „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Regele tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.” 5. Ucenicii lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost glorificat Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre el şi că ei le împliniseră cu privire la el. 6. Toţi cei ce au fost împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre el.

7. Iar poporul i-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că a făcut semnul acesta. 8. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că oamenii au mers după el!”

37

(12:20)

Domnul Isus vorbește despre moartea sa

1. Mai erau și nişte greci, printre cei ce s-au suit să se închine la sărbătoare, 2. Aceștia au mers la Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, dorim să-l vedem pe Isus.” 3. Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

4. Isus le-a răspuns: „A sosit timpul ca Fiul Omului să fie glorificat. 5. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 6. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 7. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora. 8. Acum sufletul meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru timpul acesta, și pentru cauza aceasta am venit! 9. Tată, glorifică numele tău!” Şi din cer s-a auzit o voce care zicea: „L-am glorificat şi-l voi mai glorifica!” 10. Poporul care stătea acolo şi care a auzit vocea a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu el!”

11. Isus a răspuns: „Nu pentru mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 12. Acum are loc judecata lumii acesteia. Acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 13. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la mine pe toţi oamenii.” 14. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

15. Poporul i-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este acest Fiu al omului?”

16. Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât aveţi lumină, ca să nu vă surprindă întunericul. Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. 17. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să deveniţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi s-a ascuns de ei.

38

(12:37)

Domnul Isus se adresează iudeilor

1. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în el, 2. ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus profetul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare raportului nostru? Şi cui a fost descoperit braţul Domnului?” 3. De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 4. „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” 5. Isaia a spus aceste lucruri când a văzut gloria lui şi a vorbit despre el.

6. Totuşi, chiar dintre conducători, mulţi au crezut în el; dar, de frica fariseilor, nu-l mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 7. Căci au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.

8. Iar Isus a strigat: „Cine crede în mine nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis pe mine. 9. Şi cine mă vede pe mine vede pe cel ce m-a trimis pe mine. 10. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. 11. Dacă aude cineva cuvintele mele, şi nu le păzeşte, nu eu îl judec. Căci eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 12. Pe cine mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele mele, are cine-l condamna: cuvântul pe care l-am vestit eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 13. Căci eu n-am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, el însuşi mi-a poruncit ce trebuie să spun şi să vorbesc. 14. Eu ştiu că porunca lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum mi le-a spus Tatăl.”

39

(13:1)

Domnul Isus spală picioarele ucenicilor săi

1. Înainte de sărbătoarea Paştelor, Isus, care ştia că i-a sosit timpul să plece din lumea aceasta la Tatăl, fiindcă iubea pe ai săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. 2. În timpul Cinei, după ce diavolul a pus deja în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-l trădeze, 3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl i-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce, 4. s-a sculat de la masă, s-a dezbrăcat de haina exterioară, a luat un prosop şi s-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu prosopul cu care era încins.

6. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli mie picioarele?” 7. Isus i-a răspuns: „Tu nu știi ce fac eu acum, dar vei înțelege mai târziu.” 8. Petru i-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl eu, nu vei avea nicidecum parte cu mine.” 9. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” 10. Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are nevoie să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” 11. Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”

12. După ce le-a spălat picioarele, și-a pus din nou haina exterioară, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut eu? 13. Voi mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi ziceţi corect, căci sunt. 14. Deci dacă eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15. Pentru că eu v-am dat un exemplu, ca şi voi să faceţi cum am făcut eu. 16. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât stăpânul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. 17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.

(13:18)

Descoperirea trădătorului

1. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar, pentru ca Scriptura să se împlinească: „Cel ce mănâncă pâine cu mine a ridicat călcâiul împotriva mea.” 2. Vă spun lucrul acesta, de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că eu sunt. 3. Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit eu, pe mine mă primeşte; şi cine mă primeşte pe mine primeşte pe cel ce m-a trimis pe mine.”

4. După ce Isus a spus acestea, s-a tulburat în duhul lui, și a mărturisit: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi mă va trăda.” 5. Ucenicii s-au uitat unii la alţii neștiind despre cine vorbeşte. 6. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. 7. Așa că Simon Petru i-a făcut semn, și i-a spus: ,,Spune-ne cine este acela despre care vorbește,,. 8. Ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?” 9. Isus deci, a răspuns: „Este acela căruia îi voi da această bucată de pâine, după ce o înting.” Așa că după ce a întins bucata de pâine a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 10. Imediat ce Iuda a luat bucata, a intrat Satana în el. Isus i-a zis: „Ce faci, fă repede.”

11. Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles de ce i-a zis aceste cuvinte. 12. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor. 13. Așa că după ce a luat bucata, Iuda a ieşit afară imediat. Era noapte.

(13:31)

Iubirea reciprocă

1. După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost glorificat şi Dumnezeu a fost glorificat în el. 2. Dacă Dumnezeu a fost glorificat, în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi, şi-l va glorifica îndată. 3. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, după cum am spus iudeilor că unde mă duc eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. 4. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 5. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

Înștiințarea lui Petru

1. Simon Petru i-a zis: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu poţi veni acum, dar mai târziu vei veni.” 2. „Doamne”, i-a zis Petru, „de ce nu pot veni după tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru tine.” 3. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de mine de trei ori.

(14:1)

Sfaturi de întărire adresate ucenicilor

1. Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Aveţi credinţă și în mine. 2. În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Merg să vă pregătesc un loc. 3. Dacă merg și vă pregătesc un loc, mă voi întoarce şi vă voi primi la mine, ca acolo unde sunt eu, să fiţi şi voi. 4. Ştiţi unde merg şi ştiţi şi calea.” 5. Toma i-a zis: „Doamne, nu ştim unde mergi; cum putem să ştim calea?” 6. Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7. Dacă m-aţi fi cunoscut pe mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu. Dar de acum încolo îl cunoaşteți, şi l-aţi şi văzut.”

8. Filip i-a zis: „Doamne, arată-ne pe Tatăl, şi ne va fi de ajuns.” 9. Isus i-a zis: „De atâta timp sunt cu voi şi nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? 10. Nu crezi că eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun eu, nu le spun de la mine; ci Tatăl, care locuieşte în mine, face aceste lucrări ale lui. 11. Credeţi-mă că eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. 12. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, deoarece eu merg la Tatăl meu. 13. Orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14. Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face.

43

(14:15)

Necesitatea împlinirii poruncilor

1. Dacă mă iubiţi, păziți poruncile mele. 2. Şi eu voi ruga pe Tatăl, şi el vă va da un alt Mângâietor (în grecește este paracletos, care se traduce prin: mângâietor, ajutor, mijlocitor, susținător, alinător), care să rămână cu voi întotdeauna; 3. şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede şi nu-l cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. 4. Nu vă voi lăsa orfani, mă voi întoarce la voi. 5. Peste puţină vreme, lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea; pentru că eu trăiesc, şi voi veţi trăi. 6. În ziua aceea, veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, că voi sunteţi în mine şi că eu sunt în voi. 7. Cine are poruncile mele şi le păzeşte acela mă iubeşte; şi cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu. Eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui.”

8. Iuda, (nu Iscarioteanul) i-a zis: „Doamne, cum se face că te vei arăta nouă, şi nu lumii?” 9. Isus i-a răspuns: „Dacă vreun om mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, şi Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. 10. Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui, care m-a trimis. 11. V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. 12. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus eu. 13. Vă las pacea, vă dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înfrice.

14. Aţi auzit că v-am spus: „Plec, dar mă voi întoarce la voi.” Dacă m-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Plec la Tatăl”; căci Tatăl este mai mare decât mine. 15. Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi. 16. Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine prințul acestei lumi. El n-are nimic în mine; 17. dar vine, pentru ca să cunoască lumea că eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

44

(15:1)

Domnul Isus, vița cea adevărată

1. Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl meu este fermierul. 2. Pe orice mlădiţă care este în mine, şi n-aduce rod, el o înlătură; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. 3. Acum voi sunteţi curățați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. 4. Rămâneţi în mine, şi eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în mine. 5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi în cine rămân eu aduce mult rod; căci despărţiţi de mine nu puteţi face nimic. 6. Dacă un om nu rămâne în mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. 7. Dacă rămâneţi în mine şi dacă rămân în voi cuvintele mele, cereţi orice veţi doriți, şi vi se va da.

8. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl eu va fi glorificat; şi voi veţi fi astfel ucenicii mei. 9. Cum m-a iubit pe mine Tatăl, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10. Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în dragostea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în dragostea lui. 11. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.

(15:12)

Din nou despre iubirea frățească

1. Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, așa cum v-am iubit eu. 2. Nu este dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. 3. Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ce vă poruncesc eu. 4. Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu. 5. Nu voi m-aţi ales pe mine; ci eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi rodul vostru să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în numele meu, să vă dea. 6. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

(15:18)

Ucenicii vor fi urâți

1. Dacă vă urăşte lumea, să ştiţi că pe mine m-a urât întâi. 2. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. 3. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Servitorul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă m-au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul meu, şi pe al vostru îl vor păzi. 4. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru numele meu, pentru că ei nu cunosc pe cel ce m-a trimis. 5. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. 6. Cine mă urăşte pe mine urăşte şi pe Tatăl meu. 7. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi m-au urât şi pe mine şi pe Tatăl meu. 8. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”

9. Când va veni Mângâietorul, pe care-l voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care provine de la Tatăl, el va mărturisi despre mine. 10. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu mine de la început.

(16:1)

Ucenicii vor fi prigoniți

1. V-am spus aceste lucruri, pentru ca voi sa nu vă poticniți. 2. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide crezând că face un serviciu lui Dumnezeu. 3. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine. 4. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni timpul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

48

(16:5)

Sosirea Mângâietorului

1. Acum mă duc la cel ce m-a trimis; şi nimeni din voi nu mă întreabă: „Unde mergi?” 2. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 3. Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să merg; căci, dacă nu merg eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă merg, vi-l voi trimite. 4. Şi când va veni el, va convinge lumea în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata. 5. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în mine; 6. în ce priveşte dreptatea: fiindcă mă duc la Tatăl, şi nu mă veţi mai vedea; 7. în ce priveşte judecata: fiindcă prințul acestei lumi a fost judecat. 8. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

9. Dar când va veni Duhul adevărului, el vă va călăuzi în tot adevărul; căci el nu va vorbi de la el, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va vesti lucrurile viitoare. 10. El mă va glorifica, pentru că va lua din ce este al meu şi vă va vesti. 11. Toate lucrurile pe care le are Tatăl sunt ale mele; de aceea am zis că va lua din ce este al meu şi vi le va vesti vouă.

(16:16)

Întristarea se va schimba în bucurie

1. Încă puţin timp, și nu mă veţi mai vedea; apoi, peste alt puţin timp, mă veţi vedea.” 2. Iată de ce, unii din ucenici au zis unul către altul: „Ce dorește să ne spună: „Peste puţin timp, nu mă veţi mai vedea” şi: „Apoi, peste alt puţin timp, mă veţi vedea” şi: „Pentru că merg la Tatăl”?” 3. Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţin timp”? Nu ştim ce dorește să spună.”

4. Isus a cunoscut că voiau să-l întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţin timp, nu mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţin timp, mă veţi vedea”? 5. Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 6. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit timpul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

7. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va lua bucuria voastră. 8. În ziua aceea, nu mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în numele meu, vă va da. 9. Până acum n-aţi cerut nimic în numele meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

(16:25)

Cuvinte de rămas bun

1. V-am spus aceste lucruri în figuri de vorbire. Dar vine timpul când nu vă voi mai vorbi în figuri de vorbire, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl. 2. În ziua aceea, veţi cere în numele meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 3. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că m-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu. 4. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi merg la Tatăl.”

5. Ucenicii săi i-au zis: „Iată că acum vorbeşti deschis şi nu folosești figuri de vorbire. 6. Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să te întrebe cineva; prin aceasta credem că ai venit de la Dumnezeu.”

7. Isus le-a răspuns: „Acum credeţi?”. 8. „Iată că vine timpul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la locul lui, şi pe mine mă veţi lăsa singur; totuși nu sunt singur, căci Tatăl este cu mine. 9. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; dar bucurați-vă, căci eu am biruit lumea.”

(17:1)

Rugăciunea Domnului Isus

1. Isus a spus aceste lucruri, apoi a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit timpul! Glorifică pe Fiul tău, ca şi Fiul tău să te glorifice pe tine, 2. după cum i-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu. 3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care la-i trimis tu, Isus Hristos. 4. Eu te-am glorificat pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac. 5 Şi acum, Tată, glorifică-mă prin tine însuţi cu gloria pe care o aveam la tine, înainte de a fi lumea.

6. Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau, şi tu mi i-ai dat; şi ei au păzit cuvântul tău. 7. Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat tu vine de la tine. 8. Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la tine am venit şi au crezut că tu m-ai trimis. 9. Pentru ei mă rog. Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu; pentru că sunt ai tăi; 10. tot ce este al meu este al tău, şi ce este al tău este al meu – şi eu sunt glorificat în ei.

11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi eu vin la tine. Sfinte Tată, păzeşte, în numele tău, pe aceia pe care mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi. 12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam eu, în numele tău. Eu am păzit pe aceia pe care mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13. Dar acum, eu vin la tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria mea deplină. 14. Le-am dat cuvântul tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.

15. Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. 16. Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. 17. Sfinţeşte-i prin adevărul tău: cuvântul tău este adevărul. 18. Cum m-ai trimis tu pe mine în lume, aşa i-am trimis şi eu pe ei în lume. 19. Şi eu însumi mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în mine prin cuvântul lor. 21. Mă rog ca toţi să fie una, cum tu, Tată, eşti în mine, şi eu în tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu M-ai trimis. 22. Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – 23. Eu în ei, şi tu în mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit cum m-ai iubit pe mine.

24. Tată, vreau ca acolo unde sunt eu, să fie împreună cu mine şi aceia pe care mi i-ai dat tu, ca să vadă slava mea, slavă pe care mi-ai dat-o tu; fiindcă tu m-ai iubit înainte de fondarea lumii. 25. Neprihănitule Tată, lumea nu te-a cunoscut; dar eu te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. 26. Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care m-ai iubit tu să fie în ei, şi eu să fiu în ei.”

(18:1)

Arestarea Domnului Isus

1. După ce a rostit aceste cuvinte, Isus a plecat cu ucenicii săi, peste pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat el şi ucenicii lui. 2. Iar Iuda, trădătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus, de multe ori, se adunase acolo cu ucenicii lui. 3. Iuda deci a luat detașamentul soldaților şi pe gardienii trimişi de preoţii de frunte şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. 4. Iar Isus, care ştia tot ce avea să i se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”

5. Ei i-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt acela.” Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. 6. Când le-a zis Isus: „Eu sunt acela”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, i-au zis ei. 8. Isus a răspuns: „V-am spus că eu sunt acela. Deci dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi pe aceştia să plece.” 9. A zis lucrul acesta ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care mi i-ai dat.”

10. Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a tras-o, a lovit pe slujbașul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Slujbașul acela se numea Malhu. 11. Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

(18:12)

Domnul Isus înaintea lui Ana și Caiafa

1. Detașamentul soldaților, căpitanul lor şi gardienii iudeilor, au prins deci pe Isus şi l-au legat. 2. L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 3. Şi Caiafa era cel ce care i-a sfătuit pe iudei că era indicat să moară un singur om pentru popor.”

4. Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot, 5. dar Petru a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu cea care păzea poarta şi a băgat pe Petru înăuntru. 6. Atunci servitoarea care păzea poarta, a zis lui Petru: „Ești şi tu unul din ucenicii acestui om?” El a răspuns „Nu sunt”. 7. Servitorii şi gardienii care erau acolo, au făcut un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

8. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii lui şi despre învăţătura lui. 9. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe popor în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. Eu n-am spus nimic în secret. 10. De ce mă întrebi pe mine? Întreabă pe cei ce m-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” 11. La auzul acestor cuvinte, unul din gardienii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” 12. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”

13. Ana l-a trimis legat la marele preot Caiafa. 14. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.” 15. Unul din servitorii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu el în grădină?” 16. Petru a negat din nou. Şi imediat a cântat cocoşul.

(18:28)

Domnul Isus în fața lui Pilat

1. Apoi au adus pe Isus de la Caiafa în pretoriu: era dimineaţa. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile. 2. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce acuzație aduceţi împotriva acestui om?” 3. Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat noi în mâinile tale.”

4. Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-l voi şi judecaţi-l după Legea voastră.” „Este ilegal ca noi să omorâm pe cineva”, i-au zis iudeii. 5. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

6. Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti tu Regele iudeilor?” 7. Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre mine?”

8. Pilat a răspuns: „Eu nu sunt iudeu? Poporul tău şi preoţii de frunte te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”

9. „Regatul meu nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă Regatul Meu ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Regatul meu nu este de aici.”

10. „Atunci tot ești rege!”, i-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu.” 11. Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?

După ce a spus aceste cuvinte, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o bază pentru învinuirea lui. 1. Voi însă aveţi obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paşti. Așa că doriți să vă eliberez pe Regele iudeilor?” 2. Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe el, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar.

(19:1)

Domnul Isus este dat în mâinile iudeilor

1. Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-l bată cu biciul. 2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină purpurie. 3. Apoi, s-au apropiat de el şi ziceau: „Plecăciune, Rege al iudeilor!” Şi-I dădeau palme. 4. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o bază pentru învinuirea lui.” 5. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina purpurie. „Iată omul!”, le-a zis Pilat. 6. Când l-au zărit preoţii de frunte şi gardienii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” Pilat le-a zis: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, căci eu nu găsesc nicio vină în el.” 7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu.”

8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică. 9. A intrat iarăşi în pretoriu şi a zis lui Isus: „De unde eşti tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10. Pilat i-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te răstignesc şi am putere să-ți dau drumul?” 11. Isus i-a răspuns: „N-ai avea nicidecum vreo putere asupra mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare.” 12. De atunci Pilat căuta să-i dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul acestui om, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine rege, este împotriva cezarului.”

13. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.” 14. Era Ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ora şase (ora 12 ziua). Pilat a zis iudeilor: „Iată Regele vostru!” 15. Dar ei au strigat: „La o parte cu el, la o parte cu el, Răstigneşte-l!” „Să răstignesc pe „Regele vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii de frunte au răspuns: „Noi n-avem alt rege decât pe cezarul!” 16. Atunci l-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi l-au dus să-l răstignească.

(19:17)

Răstignirea

1. El a ieșit afară, ducându-și crucea, până la „Locul Căpăţânii”, care în ebraică se numește „Golgota”, 2. unde l-au răstignit; împreună cu el au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc. 3. Pilat a scris un titlu pe care l-a pus deasupra crucii. Era scris: „ISUS DIN NAZARET, REGELE IUDEILOR.” 4. Mulţi iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de oraș: era scris în ebraică, latină şi greacă. 5. Preoţii de frunte ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Regele iudeilor”. Ci scrie că el a zis: „Eu sunt Regele iudeilor.” 6. „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

7. Soldații, după ce au răstignit pe Isus, i-au luat hainele şi le-au împărțit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. 8. Şi au zis unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie”, ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi-au împărţit hainele mele între ei, iar pentru haina mea au tras la sorţi.” Aceste lucruri le-au făcut soldații.

9. Lângă crucea lui Isus, stătea mama lui şi sora mamei lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena. 10. Când a văzut Isus pe mama sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei sale: „Femeie, iată fiul tău!” 11. Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ora aceea, ucenicul a luat-o la el acasă. 12. După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” 13. Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi i l-au dus la gură. 14. Când Isus a luat oţetul, a zis: „S-a încheiat!” Apoi și-a plecat capul şi și-a dat duhul.

(19:31)

Confirmarea morții Domnului Isus

1. De aceea, pentru că era Ziua Pregătirii, și ca trupurile să nu rămână pe cruce de Sabat, (căci Sabatul acela era special), iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 2. Soldații au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu el. 3. Când au venit la Isus şi au văzut că a murit, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor; 4. ci unul din ostaşi i-a străpuns coasta cu o suliţă; şi imediat a ieşit din ea sânge şi apă.

5. Cel care a văzut acestea, a mărturisit, iar mărturia lui este adevărată. El ştie că spune adevărul, pentru ca voi să credeţi. 6. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele lui nu va fi zdrobit.” 7. Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns.”

(19:38)

Înmormântarea Domnului Isus

1. După aceste lucruri, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat permisiunea. El a venit deci şi a luat trupul lui. 2. Nicodim, care la început s-a dus la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus un amestec de aproape o sută de livre romane (circa 33 de kg.) de smirnă şi de aloe.

3. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 4. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 5. Din cauză că era Ziua Pregătirii iudeilor, (și pentru că mormântul era aproape), au așezat acolo pe Isus.

(20:1)

Învierea Domnului Isus Hristos

1. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dimineaţa devreme la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştim unde l-au pus.”

3. Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. 4. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. 7. Iar pânza care a fost pusă pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcută sul şi pusă separat. 8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; a văzut şi a crezut. 9. Căci ei încă nu înțelegeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi. 10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.

60

(20:11)

Domnul Isus se descoperă Mariei

1. Dar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat și s-a uitat în mormânt. 2. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde a fost culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare. 3. Ei au întrebat-o: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde l-au pus.” 4. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. 5. Isus i-a zis: „Femeie”, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi i-a zis: „Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus, şi voi merge să-l iau.”

6. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi i-a zis: „Rabbuni!”, adică: „Învăţătorule!” 7. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu m-am suit la Tatăl meu. Ci, du-te la fraţii mei şi spune-le că mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.” 8. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

61

(20:19)

Domnul Isus se descoperă ucenicilor

1. Apoi, în seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 2. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 3. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi.” 4. După aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 5. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.

62

(20:24)

Domnul Isus se descoperă lui Toma

1. Dar Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 2. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu văd în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta lui, nu voi crede.”

3. După opt zile, ucenicii lui Isus erau din nou în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 4. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 5. Drept răspuns, Toma i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 6. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că m-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.

Scopul cu care a fost scrisă această evanghelie

7. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. 8. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în numele lui.

(21:1)

Domnul Isus se descoperă la Marea Tiberiadei

1. După aceea Isus s-a mai descoperit ucenicilor săi la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a descoperit: 2. Simon Petru, Toma, numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3. Simon Petru le-a zis: „Merg la pescuit.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi au luat o corabie; dar n-au prins nimic în noaptea aceea. 4. La venirea dimineții, Isus stătea pe plajă; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. 5. „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. 6. El le-a zis: „Aruncaţi plasa în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage din cauza mulţimii peştilor.

7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând plasa cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât cam la două sute de coţi (circa 90 m.).

9. Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10. Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.” 11. Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras plasa la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt plasa. 12. „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13. Isus s-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; tot aşa a făcut şi cu peştele. 14. Aceasta a fost a treia descoperire a lui Isus în fața ucenicilor săi, după ce a înviat din morţi.

(21:15)

Domnul Isus vestește moartea lui Petru

1. După ce au servit micul dejun, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: Da, Doamne, știi că am afecțiune pentru tine.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii mei.”

2. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” El i-a răspuns: „Da, Doamne, ştii că am afecțiune pentru tine.” Isus i-a zis: „Supraveghează oile mele.”

3. A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, ai afecțiune pentru mine?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Ai afecțiune pentru mine?” şi i-a răspuns: „Doamne, tu toate le ştii; ştii că am afecțiune pentru tine.” Isus i-a zis: „Paște oile mele! 4. Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei să mergi.”

5. A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va glorifica Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Urmează-mă.” 6. Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi a întrebat: „Doamne, cine te va trăda?” 7. Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu omul acesta ce va fi?” 8. Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni eu, de ce te interesează pe tine? Tu urmează-mă pe mine!” 9. Această zicală s-a răspândit printre fraţi, că, anume, ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu i-a zis lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă eu doresc ca el să rămână până voi veni eu, de ce te interesează pe tine?

Încheiere

1. Ucenicul acesta este cel care mărturisește aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. 2. De asemenea, mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris în întregime, presupun că nici chiar în toată lumea n-ar fi fost loc pentru cărţile care s-ar fi scris. Amin.

NOUL TESTAMENT

– o nouă divizare a textului –

EVANGHELIA DUPĂ IOAN

1

2

3

4

5

6

7

8

35

37

38

39

43

44

48

60

61

62