1
(1:1)
Introducere
1. Deoarece mulţi s-au apucat să alcătuiască o expunere despre lucrurile care s-au desfășurat printre noi, 2. așa cum ni le-au transmis cei care au fost martori oculari și slujitori ai cuvântului, de la început, 3. mi s-a părut potrivit și mie, preaalesule Teofile, după ce am urmărit cu exactitate cursul tuturor acestor lucruri de la originea lor, să ţi le scriu în ordine, unele după altele, 4. ca să poţi avea astfel siguranță cu privire la învăţăturile pe care le-ai primit.
Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul
5. În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din grupa preoțească a lui Abia. Soția lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu şi urmau fără greșeală toate poruncile şi toate rânduielile Domnului. 7. Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă, amândoi fiind înaintați în vârstă. 8. Dar, în timp ce Zaharia efectua slujba înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupei lui, 9. după obiceiul preoţiei, a căzut la sorţi să intre și să ardă tămâie în templul Domnului. 10. În timpul tămâierii, tot poporul se ruga afară.
11. Un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. 12. Zaharia s-a îngrozit, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. 13. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14. Te vei bucura și te vei veseli, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. 15. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din abdomenul mamei sale. 16. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi; ca să pregătească Domnului un popor gata de a-l primi pe el.”
18. Zaharia a zis îngerului: „Cum pot fi sigur de lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” 19. Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20. Iată, că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” 21. Poporul însă, aştepta pe Zaharia şi se mira de întârzierea lui în templu. 22. Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească. Astfel ei și-au dat seama că a avut o vedenie în templu. El le făcea semne încontinuu şi a rămas mut.
23. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. 24. Peste câtva timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni. „Căci”, zicea ea, 25. „iată ce mi-a făcut Domnul, când și-a aruncat ochii spre mine, ca să îndepărteze rușinea de la mine.”
2
(1:26)
Anunțarea nașterii Domnului Isus Hristos
1. În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oraș din Galileea, numit Nazaret, 2. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
3. Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” 4. Când Maria l-a vazut, s-a tulburat de cuvintele lui, și se întreba singură ce fel de urare este aceasta. 5. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai primit îndurare de la Dumnezeu. 6. Şi iată că vei concepe în abdomenul tău şi vei naşte un Fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 7. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David, 8. și el va împărăţi peste casa lui Iacov în veci. Împărăţia lui nu va avea sfârşit.
9. Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu sunt fecioară?” 10. Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 11. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la vârsta ei înaintată; şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în a şasea lună. 12. Căci nici un lucru spus de Dumnezeu nu este nu este imposibil.
13. Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.
3
(1:39)
Maria vizitează pe Elisabeta
1. Maria s-a sculat în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-un oraș a lui Iuda. 2. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. 3. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat copilul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
4. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul abdomenului tău. 5. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu? 6. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi vocea urării tale, mi-a săltat pruncul în abdomen de bucurie. 7. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
Cântarea Mariei
8. Maria a zis: „Sufletul meu laudă pe Domnul 9. şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 10. pentru că a privit spre starea smerită a roabei sale. Căci iată că de acum încolo, toate generațiile îmi vor zice fericită, 11. pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Sfânt este numele lui, 12. şi îndurarea lui se întinde din generație în generație peste cei ce se tem de el. 13. El și-a arătat puterea braţului să, și a împrăștiat pe cei mândri, și planurile lor. 14. A înlăturat prinții de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. 15. I-a umplut pe cei flămânzi de lucruri bune, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. 16. A venit în ajutorul robului său Israel, căci și-a adus aminte de îndurarea sa – 17. după cum a vorbit părinţilor noştri – lui Avraam şi seminţei lui în veac.”
18. Maria a rămas împreună cu ea cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
4
(1:57)
Nașterea lui Ioan Botezătorul
1. A sosit timpul ca Elisabeta să nască, şi a născut un fiu. 2. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul și-a extins îndurarea faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. 3. În ziua a opta, au venit să taie copilul împrejur şi doreau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 4. Dar mama lui a zis: „Nu așa. Ci are să se cheme Ioan.” 5. Ei i-au zis: „Nu este nimeni din rudeniile tale care să aibe numele acesta.” 6. Au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-l numească. 7. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Toţi s-au minunat. 8. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a eliberat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu. 9. A venit frica peste toți cei care locuiau pe lângă ei, şi în toată zona aceea muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 10. Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Şi mâna Domnului era cu el.
5
(1:67)
Binecuvântarea lui Zaharia
1. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a profețit şi a zis: 2. „Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul său. 3. Şi ne-a ridicat un corn al mântuirii în casa robului său David, – 4. (cum vestise prin gura sfinţilor săi profeți care au fost din vechime) – 5. mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc; 6. ca să-și arate îndurarea faţă de părinţii noştri şi să-şi amintească de legământul lui cel sfânt; 7. jurământul prin care se jurase părintelui nostru Avraam, 8. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-i slujim fără frică, 9. trăind înaintea lui în sfinţenie şi dreptate, în toate zilele vieţii noastre. 10. Şi tu, pruncule, vei fi chemat profet al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea feței Domnului, ca să pregăteşti căile lui, 11. şi să dai poporului său cunoştinţa mântuirii, prin iertarea păcatelor lui; 12. datorită îndurării delicate a Dumnezeului nostru, prin care ne-a cercetat lumina din înălțime ca, 13. ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
14. Iar copilul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în deșert până în ziua apariției lui publice înaintea lui Israel.
6
(2:1)
Nașterea Domnului Isus Hristos
1. În zilele acelea s-a dat un decret de la Cezar August să se înregistreze toată lumea. 2. Aceasta a fost prima înregistrare făcută pe când Quirinius era guvernator în Siria. 3. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în orașul lui. 4. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din orașul Nazaret, ca să se meargă în Iudeea, în orașul lui David, numit Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – 5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, promisă lui ca soție, și care era însărcinată. 6. Pe când erau ei acolo, a sosit ziua ca Maria să nască. 7. Şi a născut pe fiul ei cel întâi născut, l-a înfăşat în scutece şi l-a culcat într-o iesle, pentru că la han nu era cameră pentru ei.
7
(2:8)
Îngerii se arată păstorilor din Betleem
1. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau noaptea afară în câmp, şi vegheau turma lor. 2. Şi iată că un înger al Domnului li s-a arătat, şi slava Domnului a strălucit în jurul lor, și i-a îngrozit foarte tare. 3. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci, iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 4. astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. 5. Acesta este semnul pentru voi: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 6. Şi deodată, o mulțime de oaste cerească s-a unit cu îngerul, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 7. „Glorie lui Dumnezeu în înălțime, pace pe pământ, și voie bună între oameni.”
8. După ce au plecat îngerii de la ei, către cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem acum până la Betleem, şi să vedem ce s-a întâmplat după cum ne-a făcut cunoscut Domnul.” 9. S-au dus în grabă şi au găsit atât pe Maria, cât și pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. 10. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut la mulți ce li s-a spus despre prunc. 11. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de toate lucrurile pe care li le spuneau păstorii. 12. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. 13. Și păstorii s-au întors, glorificând și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate lucrurile pe care le-au auzit și văzut și care erau întocmai cum li s-a spus.
8
(2:22)
Domnul Isus adus în templu
1. După trecerea celor opt zile, când copilul trebuia tăiat împrejur, i-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost el conceput în abdomen. 2. Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus copilul la Ierusalim, ca să-l prezinte înaintea Domnului – 3. (după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului)” – 4. şi să aducă jertfă, după cum este scris în Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei.
Cântarea lui Simeon
5. Iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Omul acesta era drept şi devotat, căutând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. 6. Lui i-a fost descoperit de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea, până nu va vedea pe Hristosul Domnului. 7. El a mers la templu, călăuzit de Duhul. Şi, când părinții au adus pe copilul Isus, ca să împlinească cu privire la el ce a rânduit Legea, 8. Simeon l-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 9. „Acum, eliberează în pace pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău. 10. Căci ochii mei au văzut mântuirea ta, 11. pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor oamenilor, 12. lumina care să lumineze popoarele; şi slava poporului tău, Israel.”
13. Iosif şi mama lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre el. 14. Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama lui: „Iată, copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn care va provoca împotrivire. 15. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, iar gândurile multor inimi vor fi descoperite.”
Profeteasa Ana
16. Mai era acolo şi o profeteasă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. (ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătoria lor, 17. iar acum era văduvă cam de optzeci şi patru de ani), care nu se depărta de templu, şi se închina lui Dumnezeu cu posturi şi cu cereri zi și noapte 18. A venit şi ea la aceeași oră şi a început să mulțumească lui Dumnezeu şi să vorbească despre el, tuturor celor din Ierusalim care căutau răscumpărarea.
Întoarcerea la Nazaret
19. După ce au împlinit tot ce cerea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în orașul lor, Nazaret. 20. Iar copilul creştea şi se întărea în duh, fiind plin de înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste el.
9
(2:41)
Domnul Isus în templu la vârsta de 12 ani
3. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea Paştilor. 4. Când a fost el de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. 5. Apoi, după ce au împlinit zilele sărbătorii, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Iosif și mama lui nu au știut, și presupunând că este cu grupul, 6. au mers cale de o zi, şi apoi l-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. 7. Deoarece nu l-au găsit, s-au întors la Ierusalim să-l caute. 8. După trei zile, l-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 9. Toţi care-l auzeau, rămâneau uimiţi de cunoștința şi răspunsurile Lui. 10. Când l-au văzut, părinţii lui au rămas încremeniţi; şi mama lui I-a zis: „Fiule, de ce te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl tău şi eu te-am căutat cu îngrijorare.” 11. El le-a zis: „De ce m-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 12. Dar ei n-au înţeles spusele lui. 13. Apoi s-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 14. Şi Isus creştea în înţelepciune și în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
10
(3:1)
Ioan Botezătorul predică poporului
1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era guvernator în Iudeea, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, tetrarh al Abilenei, 2. şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa – cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.
3. Şi Ioan a venit prin toată zona din jurul Iordanului şi predica botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, 4. după cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-i cărările. 5. Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. 6. Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”
7. Ioan zicea, dar, mulțimilor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? 8. Produceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 9. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” 10. Mulțimile îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” 11. El le răspundea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.” 12. Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” 13. El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.” 14. Soldații de asemenea îl întrebau şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu plățile voastre.”
15. Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi cugetau în inimile lor la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, 16. Ioan, a răspuns tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine cel care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 17. Acela are lopata în mână; îşi va curăţa complet zona de treierat şi îşi va strânge grâul în depozit; iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
Arestarea lui Ioan
18. Astfel predica Ioan poporului Evanghelia, şi-i dădea încă multe alte îndemnuri. 19. Dar tetrarhul(conducător împreună cu alții trei) Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse, 20. a mai adăugat la toate celelalte rele, şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
11
(3:21)
Botezul Domnului Isus
1. După ce a fost botezat tot poporul, a fost botezat şi Isus; şi pe când se ruga, s-a deschis cerul, 2. şi Duhul Sfânt s-a coborât peste el în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul meu preaiubit. Sunt foarte mulțumit de tine!”
Lista strămoșilor Domnului Isus Hristos
3. Isus avea cam treizeci de ani când a început să înveţe pe popor; şi era, (cum se presupunea), fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 4. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, 5. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 6. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, 7. fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 8. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, 9. fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 10. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, 11. fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 12. fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, 13. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 14. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, 15. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 16. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, 17. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, 18. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
12
(4:1)
Ispitirea Domnului Isus Hristos
1. Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost condus de Duhul în pustiu, 2. unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
3. Diavolul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” 4. Isus i-a răspuns, spunând: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt a lui Dumnezeu.”
5. Diavolul l-a urcat pe un munte înalt, i-a arătat într-o secundă toate împărăţiile pământului 6. şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată autoritatea şi gloria acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. 7. Deci, dacă, te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” 8. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi să-l slujești numai pe el.”
9. Diavolul l-a dus apoi în Ierusalim, l-a aşezat pe vârful acoperişului templului şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici; 10. căci este scris: „El va porunci îngerilor lui să te păzească”; 11. şi: „ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”12. Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” 13. După ce diavolul a finalizat toate ispitirile, a plecat pentru un timp de la el.
13
(4:16)
Domnul Isus în Galileea; respingerea din Nazaret
1. Isus, cuprins de puterea Duhului, s-a întors în Galileea şi i s-a dus vestea în toată zona dimprejur. 2. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era înălțat de toţi.
3. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a ridicat să citească, 4. şi i-a fost înmânată cartea profetului Isaia. El a deschis-o, și a găsit locul unde era scris: 5. „Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic robilor de război eliberarea, şi orbilor primirea vederii; să dau drumul celor apăsaţi 6. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 7. Apoi, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau ochii ațintiți spre el. 8. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” 9. Şi toţi îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui şi ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?” 10. Isus le-a zis: „Fără îndoială, îmi veţi spune proverbul acela: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.” 11. El a mai spus: „Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria lui. 12. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; 13. şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. 14. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea profetului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.”
15. Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. 16. Şi s-au sculat, l-au scos afară din cetate şi l-au dus până pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-l arunce jos de pe stâncă. 17. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.
14
(4:31)
Eliberarea unui demonizat în Capernaum
1. S-a coborât la Capernaum, cetate din Galileea. Acolo îi învăţa pe oameni în ziua Sabatului. 2. Ei erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că cuvântul lui avea autoritate. 3. În sinagogă se afla un om care avea un duh de demon necurat şi striga în gura mare: 4. „Ah! Ce avem noi a face cu tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”
5. Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi demonul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău. 6. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” 7. Vestea despre el s-a răspândit în toată zona înconjurătoare.
Vindecarea soacrei lui Petru și a altor bolnavi
8. După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, şi l-au rugat pentru ea. 9. El s-a plecat spre ea, a certat febra şi aceasta a părăsit-o. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.
10. La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la el. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. 11. De asemenea din mulţi ieşeau demoni care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar el îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că el este Hristosul.
12. Când s-a luminat de ziuă, Isus a ieşit şi a mers într-un loc pustiu. Poporul a început să-l caute în toate părţile şi au ajuns până la el: voiau să-l oprească să nu plece de la ei. 13. Dar el le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” 14. Şi predica în sinagogile Galileei.
15
(5:1)
Pescuirea miraculoasă
1. Pe când se afla lângă lacul Ghenezaret şi îl înghesuia poporul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, 2. Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele plasele. 3. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa poporul din corabie.
4. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă plasele pentru pescuire.” 5. Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul tău, voi arunca plasele!” 6. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă plasele. 7. Au făcut semn partenerilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se scufunde.
8. Când Simon Petru a văzut lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi i-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” 9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei pescui oameni.” 11. Ei au tras corăbiile la mal, au lăsat totul, şi l-au urmat.
16
(5:16)
Vindecarea unui lepros
1. În timp ce Isus era într-una din cetăţi, iată, că acolo era un om plin de lepră. Când l-a văzut pe Isus s-a aruncat cu faţa la pământ, și l-a rugat zicând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi.” 2. Isus a întins mâna, s-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!” Imediat lepra a dispărut. 3. Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a stabilit Moise, ca mărturie pentru ei.” 4. Vestea despre el se răspândea tot mai mult, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de infirmitățile lor. 5. Iar el se ducea în deșert şi se ruga.
Vindecarea unui slăbănog
6. Într-una din acele zile, Isus învăţa; acolo erau și nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el, ca să vindece.
7. Şi iată că nişte oameni purtau un paralitic pe o targă şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea lui. 8. Negăsind un loc pe unde să-l ducă înăuntru, din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperişul casei şi l-au coborât cu targa printre plăcile de argilă, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 9. Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!”
10. Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta, de rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 11. Isus, care le-a cunoscut gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi așa în inimile voastre? 12. Ce este mai ușor a zice: „Păcatele îţi sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te şi umblă”? 13. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: „Ţie îţi poruncesc”, a zis el slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi targa şi du-te acasă”. 14. Imediat paraliticul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat targa pe care zăcea şi s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu. 15. Pe toţi i-a cuprins uimirea şi slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de frică, și ziceau: „Azi am văzut lucruri deosebite.”
17
(5:27)
Chemarea lui Levi
1. După aceste lucruri el a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Urmează-mă!” 2. El a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. 3. Levi i-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi se înclinau la masă cu ei. 4. Cărturarii și fariseii murmurau şi ziceau ucenicilor lui: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” 5. Isus le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 6. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
18
(5:33)
Întrebarea despre post
1. Ei i-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai tăi mănâncă şi beau.” 2. El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe prietenii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei? 3. Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; ei vor posti în acele zile.”
Să nu facem lucruri nepotrivite
4. Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă, ca să-l pună la o haină veche; căci în felul acesta, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.
5. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; căci, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se distrug; 6. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă. 7. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu doreşte vin nou, căci zice: „Este mai bun cel vechi”.
Sabatul și spicele de grâu
8. În Sabatul următor, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii lui smulgeau spice de grâu, le frecau în mâini şi le mâncau. 9. Unii dintre farisei le-au zis: „De ce faceţi ce nu este permis să faceţi în ziua Sabatului?” 10. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? 11. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era permis să le mănânce decât preoţii?” 12. Şi le zicea: „Fiul omului este Domn al Sabatului.”
19
(6:6)
Vindecarea omului cu mâna paralizată
1. În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi îi învăţa. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 2. Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-l poată acuza. 3. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc.” El s-a sculat şi a stat în picioare. 4. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb ceva; Este permis în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” 5. Atunci și-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 6. Dar ei s-au umplut de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă cu Isus.
20
(6:12)
Alegerea celor doisprezece apostoli
1. În zilele acelea, Isus s-a dus la munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 2. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume: 3. pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; 4. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit zelotul; 5. pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit trădător.
Diferite vindecări
6. S-a coborât împreună cu ei şi s-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de-ai lui şi o mare mulţime de oameni, din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului veniți să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 7. La fel cei chinuiţi de duhuri necurate erau și ei vindecaţi. 8. Şi toată mulțimea căuta să se atingă de el, pentru că din el ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
21
(6:20)
Lucrurile care îl fac pe om fericit
1. Atunci Isus și-a ridicat ochii spre ucenicii săi şi a zis:
„Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
2. Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
3. Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
4. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu profeții.
5. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit mângâierea! 6. Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! 7. Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu profeții mincinoşi!
22
(6:27)
Calități divine
1. Dar eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, 2. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. 3. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 4. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. 5. Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
6. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 7. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. 8. Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. 9. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva înapoi. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci el este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. 10. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.
23
(6:37)
Abținerea de la judecățile rele
1. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
2. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
3. Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 4. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic instruit complet va fi ca învăţătorul lui. 5. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la grinda din ochiul tău? 6. Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi grinda din ochiul tău? Prefăcutule, scoate întâi grinda din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar cum să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Acțiunile și vorbirea omului își au originea în inima lui
7. Nu există pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. 8. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 9. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci gura vorbește din surplusul inimii.
24
(6:46)
Necesitatea împlinirii poruncilor
1. De ce-mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun eu? 2. Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la mine, aude cuvintele mele şi le face. 3. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
4. Dar cine aude, şi nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără fundație. Torentul s-a năpustit asupra ei, ea s-a prăbuşit imediat, şi distrugerea acestei case a fost mare.”
25
(7:1)
Vindecarea sclavului unui centurion
1. După ce a terminat de rostit aceste cuvântări înaintea oamenilor, Isus a intrat în Capernaum. 2. Un sclav al unui centurion, la care acesta ţinea foarte mult, era bolnav pe moarte. 3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la el pe unii bătrâni ai iudeilor, ca să-l roage să vină să vindece pe robul lui. 4. Aceştia au venit la Isus, și l-au rugat cu tot dinadinsul şi au zicând: „Merită să-i faci acest bine; 5. căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.” 6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când centurionul a trimis la el pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu te mai obosi, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la tine; doar spune cuvântul, şi sclavul meu va fi vindecat. 8. Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine soldați. Şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.”
9. Când a auzit Isus aceste vorbe, s-a minunat de centurion, s-a întors spre poporul care mergea după el şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă așa de mare.” 10. Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos, pe sclavul care fusese bolnav.
26
(7:11)
Învierea fiului văduvei din Nain
1. La scurt timp după aceea, Isus se ducea într-un oraș numită Nain. Împreună cu el mergeau unii din ucenicii lui şi o mulțime mare. 2. Când s-a apropiat de poarta orașului, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă; mulți oameni din oraș erau cu ea. 3. Când Domnul când a văzut-o, i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 4. Apoi s-a apropiat şi s-a atins de sicriu. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinere, scoală-te, îţi spun!” 5. Mortul s-a ridicat în șezut şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi mamei lui. 6. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare profet s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul său.” 7. Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată zona înconjurătoare.
27
(7:18)
Trimișii lui Ioan Botezătorul
1. Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. 2. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-l întrebe: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 3. Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, i-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine să te întrebăm: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4. Chiar în ora aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
5. Isus le-a răspuns: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se vesteşte Evanghelia. 6. Ferice de acela care nu găsește motiv de poticnire în mine.”
Mărturia Domnului Isus despre Ioan
1. După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să vorbească mulțimii despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 2. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în palatele regale. 3. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet. 4. El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta.” 5. Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este profet mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el. 6. Şi tot poporul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; 7. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 8. Cu cine voi asemăna, dar, pe oamenii din generația aceasta? Şi cu cine seamănă ei? 9. Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.”
10. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: „Are demon.” 11. A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.” 12. Totuşi Înţelepciunea este îndreptățită de toţi fiii ei.”
28
(7:36)
Pocăința femeii păcătoase
1. Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. 2. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că el era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu parfum mirositor 3. şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-i stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta şi le ungea cu parfum. 4. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-l invitase şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.”
5. Isus i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, i-a răspuns el. 6. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari (moneda de argint principală a Imperiului roman folosită timp de aprox. 500 de ani; dinarul era, în general, câștigul unui lucrător pe o zi de muncă), iar celălalt cu cincizeci. 7. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?” 8. Simon i-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „ Ai judecat corect.”
9. Apoi s-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi mi le-a şters cu părul capului ei. 10. Tu nu mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-mi sărute picioarele. 11. Capul nu mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea mi-a uns picioarele cu parfum. 12. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” 13. Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!” 14. Cei ce şedeau cu el la masă au început să zică între ei: „Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?” 15. Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”
Domnul Isus vestește Evanghelia
16. Curând după aceea, Isus umbla din oraș în oraș şi din sat în sat şi predica şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; 17. şi mai erau şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, numită și Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, 18. Ioana, nevasta lui Cuza, administratorul lui Irod, Susana şi multe altele care-l ajutau cu ce aveau.
29
(8:4)
Parabola semănătorului
1. Când s-a strâns o mulțime mare, şi a venit la el popor din toate orașele, Isus a spus parabola aceasta: 2. „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 3. O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 4. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înăbușit-o. 5. O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”
6. Ucenicii lui l-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. 7. El le-a răspuns: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi secretele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în parabole, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”
Interpretarea parabolei semănătorului
8. Iată înţelesul are acestei parabole: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 9. Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. 10. Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 11. Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi n-aduc rod care să ajungă la maturitate. 12. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi aduc rod cu răbdare.
Parabola luminii
13. Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un suport, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 14. Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, și nimic ascuns, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. 15. Luaţi seama, dar, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
30
(8:19)
Mama și frații Domnului Isus
1. Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să se apropie de El din cauza mulțimii. 2. Cineva i-a spus: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă.” 3. Dar el le-a răspuns: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.”
Liniștirea furtunii
4. Într-una din zile, Isus s-a urcat într-o corabie împreună cu ucenicii lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo, de cealaltă parte a lacului.” Şi au plecat. 5. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie. 6. Au venit la el, l-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus s-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte. 7. Apoi a zis ucenicilor săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-l ascultă?”
31
(8:26)
Eliberarea demonizatului din ținutul gherasenilor
1. Au venit cu corabia în ţinutul gherasenilor, care este în dreptul Galileei. 2. Când a ieşit Isus la ţărm, l-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mult timp de demoni. El nu purta haine şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 3. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 4. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu lanțuri şi cu obezi la, dar rupea legăturile şi era gonit de demon prin deșert. 5. Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi demoni în el. 6. Şi demonii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. 7. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Şi demonii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 8. Demonii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe panta abruptă în lac şi s-a înecat. 9. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în oraș şi prin sate.
10. Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. 11. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de demoni. 12. Tot poporul din ţinutul gherasenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus s-a urcat într-o corabie şi s-a întors.
13. Omul din care ieşiseră demonii îl ruga să-i dea voie să rămână cu el. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: 14. „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin tot orașul ce lucruri mari a făcut Isus pentru el.
32
(8:40)
Rugămintea lui Iair
1. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi îl aşteptau. 2. Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era conducător al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi l-a rugat să vină până la el acasă; 3. pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era înghesuit de mulțime.
Femeia cu scurgere de sânge
4. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 5. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 6. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de mine?” Fiindcă toţi negau, Petru şi cei ce erau cu el au zis: „Învăţătorule, mulțimea te presează şi te înghesuie, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de mine”? 7. Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de mine, căci am simţit că a ieşit din mine o putere.” 8. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea lui şi a spus în faţa întregului popor din ce cauză se atinsese de el şi cum fusese vindecată numaidecât. 9. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică. Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.”
Învierea fiicei lui Iair
10. Pe când vorbea el încă, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a spus: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul. 11. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi vindecată.”12. Când a ajuns la casa conducătorului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu el, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei. 13. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.” 14. Ei râdeau de el, căci ştiau că murise. 15. Dar el, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!” 16. Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 17. Părinţii ei au rămas uimiţi iar Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
33
(9:1)
Trimiterea celor doisprezece
1. Isus a chemat pe cei doisprezece, și le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii, şi să vindece bolile. 2. Apoi i-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi. 3. El le-a spus: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum, nici toiag, nici portmoneu, nici pâine, nici bani. Să nu luați două cămăși de fiecare. 4. În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. 5. Cât despre cei care nu vă vor primi, la plecarea voastră, să scuturaţi chiar și praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” 6. Ei au plecat şi au mers prin sate, predicând Evanghelia şi făcând vindecări pretutindeni.
Irod nu știe ce să creadă despre Domnul Isus
7. Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile făcute de Isus, şi era foarte nedumerit, deoarece unii spuneau că Ioan înviat din morţi, 8. alţii ziceau că s-a arătat Ilie, şi alţii ziceau că a înviat vreun profet din cei din vechime. 9. Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-l vadă.
34
(9:10)
Înmulțirea pâinilor
1. Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat cu sine şi s-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 2. Mulțimea a înțeles acest lucru şi a mers după el. Isus a primit-o bine, îi vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau nevoie de vindecare. 3. Fiindcă ziua era pe terminate, cei doisprezece s-au apropiat şi i-au zis: „Trimite mulțimea, să meargă în satele şi cătunele din jur să găzduiască şi să-şi caute mâncare; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”
4. Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot poporul acesta.” 5. Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor săi: „Puneţi-i să stea jos în grupe cam de câte cincizeci.” 6. Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să stea jos. 7. Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, și-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă poporului. 8. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au adunat douăsprezece coşuri pline cu rămășițe.
35
(9:18)
Mărturisirea lui Petru
1. Pe când Isus se ruga Isus singur deoparte, având cu el pe ucenicii lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt eu?” 2. Ei i-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un profet din cei din vechime.” 3. El i-a întrebat: „Dar voi, cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!”, i-a răspuns Petru. 4. Însă Isus i-a prevenit, le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru, și le-a zis:
Prima anunțare a suferințelor, morții și învierii Mântuitorului
5. Fiul omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de preoţii de frunte şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.
Felul în care trebuie să urmăm pe Domnul Isus
6. Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după mine, să renunțe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze. 7. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine o va mântui. 8. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar pierde sau s-ar distruge pe sine însuşi?
9. Căci de oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 10. Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
36
(9:28)
Transfigurarea
1. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu el pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi s-a urcat pe munte să se roage. 2. Pe când se ruga, i s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea i s-a făcut albă, strălucitoare. 3. Şi iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu el: erau Moise şi Ilie, 4. care s-au arătat în slavă şi vorbeau despre plecarea lui care urma să aibă loc la Ierusalim. 5. Petru şi cei care erau cu el erau îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu el. 6. Pe când bărbații aceștia se despărţeau de Isus, Petru i-a zis: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise, şi unul pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.
7. Pe când spunea el aceste lucruri, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înfricat când i-au văzut intrând în nor. 8. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit. De el să ascultaţi.” 9. Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce au văzut.
37
(9:37)
Eliberarea unui demonizat
1. A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mulțime mare a întâmpinat pe Isus. 2. Şi iată că un om din mulţime a strigat: „Învăţătorule, rogu-te, uită-te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 3. Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul are convulsii și face spume la gură; cu greu pleacă duhul de la el, după ce l-a epuizat de tot. 4. Am rugat pe ucenicii tăi să-l scoată, şi n-au putut.
5. Isus a răspuns: „O, oameni fără credință și perverși, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” 6. Pe când venea băiatul, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 7. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
A doua anunțare a suferințelor Mântuitorului
8. Dar în timp ce toţi se minunau de tot ce făcea Isus, el a zis ucenicilor săi: „Să țineți minte bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” 9. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le înțeleagă; şi se temeau să-l întrebe despre aceasta.
38
(9:46)
Cum să ajungi să fii mare?
1. Apoi s-a iscat o discuție între ei ca să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 2. Isus, cunoscându-le gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus alături de el 3. şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte pe mine primeşte pe cel ce m-a trimis pe mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.”
4. Ioan i-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând demoni în numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu mergea după noi.” 5. „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva noastră este pentru noi.”
39
(9:51)
Samaritenii îl resping pe Mântuitorul
1. S-a întâmplat că atunci când s-a apropiat timpul ca Isus să fie luat în cer, el și-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. 2. și a trimis mesageri înaintea feței sale. Ei au plecat și au intrat într-un sat al samaritenilor ca să-i pregătească un loc de găzduit. 3. Dar ei nu l-au primit, pentru că Isus se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 4. Când ucenicii săi, Iacov şi Ioan, au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i distrugă, cum a făcut Ilie?” 5. Isus s-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 6. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă viețile oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat.
40
(9:57)
Din nou despre cerințele urmării Domnului Isus
1. Pe când erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” 2. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul.” 3. Altuia i-a zis: „Vino după mine!” Iar el a răspuns: „Doamne, lasă-mă să mă duc întâi să înmormântez pe tatăl meu.” 4. Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi înmormânteze morţii, şi tu du-te și anunță Împărăţia lui Dumnezeu.” 5. Un altul a zis: „Doamne, te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea.” 6. Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este vrednic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”
41
(10:1)
Trimiterea celor șaptezeci de ucenici
1. După aceste lucruri Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi, înaintea lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea el să treacă. 2. Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul său. 3. Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum. 5. În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!” 6. Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; iar dacă nu este, ea se va întoarce la voi.
7. Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă. 8. În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte; 9. să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”
Soarta celor care nu primesc Evanghelia
10. Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe străzile ei şi să ziceţi: 11. „Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” 12. Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai acceptabil pentru Sodoma decât pentru orașul acela.
13. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările mari care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă. 14. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai acceptabil pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15. Şi tu, Capernaume, care ești înălţat până la cer, vei fi coborât până în Locuinţa morţilor.
16. Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe mine mă nesocoteşte; iar cine mă nesocoteşte pe mine nesocoteşte pe cel ce m-a trimis pe mine.”
42
(10:17)
Întoarcerea celor șaptezeci de ucenici
1. Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi în numele tău.” 2. Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 3. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. 4. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
5. Chiar în ora aceea, Isus s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit copiilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale tu. 6. Toate lucrurile mi-au fost date în mâini de Tatăl meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-l descopere.”
7. Apoi s-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! 8. Căci vă spun că mulţi profeți şi regi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.”
43
(10:25)
Parabola samariteanului milostiv
1. Iată că un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi i-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 2. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”3. El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 4. Isus i-a răspuns: „Ai răspuns corect, fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”
5. Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 6. Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat pe jumătate mort. 7. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. 8. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 9. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 10. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe animalul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 11. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi dinari (moneda de argint principală a Imperiului roman, folosită timp de aprox. 500 de ani; ziua de muncă era plătită, în general, cu un dinar), i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” 12. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui ce a căzut între tâlhari?” 13. El a răspuns:„Cel căruia i s-a făcut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Du-te și fă şi tu la fel”.
Marta și Maria
14. Pe când era pe drum, cu ucenicii săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, l-a primit în casa ei. 15. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele lui. 16. Marta, care era ocupată cu multă slujire, a venit la el şi I-a zis: „Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” 17. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, 18. dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
44
(11:1)
Rugăciunea Tatăl nostru
1. Odată, pe când Isus se afla într-un anumit loc, și și-a terminat rugăciunea, unul din ucenicii lui i-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” 2. El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:
Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele tău; vie Împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. 3. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; 4. şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”
Insistența în rugăciune
6. Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, 7. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte”; 8. şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini” – 9. vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea pentru că-i este prieten, totuşi, din cauza insistenței lui, se va scula, şi-i va da atâtea pâini câte are nevoie.
10. De aceea, eu vă spun: continuați să cereţi, şi vi se va da; continuați să căutaţi, şi veţi găsi; continuați să bateţi, şi vi se va deschide. 11. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
12. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? 13. Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion? 14. Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce i-l cer!”
45
(11:14)
Eliberarea unui demonizat mut
1. Isus a scos dintr-un bolnav un demon care era mut. După ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, şi mulțimea s-a minunat. 2. Dar unii ziceau: „El scoate demonii cu Beelzebul, domnul demonilor.” 3. Alţii, ca să-l ispitească, îi cereau un semn din cer.
4. Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei se distruge; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte. 5. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că eu scot demonii cu Beelzebul? 6. Şi dacă eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. 7. Dar, dacă eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi. 8. Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, bunurile lui sunt în siguranță. 9. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el îl atacă şi-l învinge, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el. 10. Cine nu este cu mine este împotriva mea; şi cine nu adună cu mine risipeşte.
46
(11:24)
Prezența în om a duhurilor necurate
1. Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” 2. Şi, când vine, o găseşte măturată şi aranjată. 3. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Ferice de cei ce ascultă și păzesc cuvântul lui Dumnezeu
4. Pe când spunea Isus aceste cuvinte, o femeie din popor şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de abdomenul care te-a purtat şi de pieptul pe care le-ai supt!” 5. Şi el a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”
47
Pocăința ninivenilor, și a împărătesei din sud
1. Pe când mulțimea se strângea cu grămada, el a început să spună: „Generația aceasta este o generație rea; ea cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona. 2. Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru generația acesta.
3. Împărăteasa din sud se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestei generații şi-i va condamna; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este unul mai mare decât Solomon.
4. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de generația aceasta şi o vor condamna, pentru că ea s-au pocăit la vestirea lui Iona; şi iată că aici este unul mai mare decât Iona.
48
(11:33)
Pilda luminii
1. Nimeni, după ce aprinde o lumină, nu o pune într-un loc ascuns sau sub coș; ci o pune într-un suport, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 2. Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. 3. De aceea ia seama, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 4. Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, la fel ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei strălucitoare.”
49
(11:37)
Mustrarea cărturarilor și fariseilor
1. Pe când vorbea Isus, un anumit fariseu l-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. 2. Când fariseul a văzut acest lucru s-a mirat că Isus nu s-a spălat pe mâini înainte de prânz. 3. Dar Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar partea voastră interioară este plină de jaf şi de răutate. 4. Nebunilor, oare acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea interioară? 5. Daţi deci daruri nevoiașilor din lucrurile interioare, şi iată că atunci toate vă vor fi curate. 6. Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate verdețurile, şi treceți cu vederea justiția şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! 7. Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi căutaţi scaunele dintâi din sinagogi şi plecăciunile din pieţe! 8. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele ascunse, peste care oamenii trec fără să ştie.”
9. Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi i-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne jigneşti şi pe noi.” 10. „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spatele oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. 11. Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele profeților, iar părinţii voștri i-au ucis. 12. Astfel voi mărturisiţi, și consimțiți cu faptele părinţilor voştri. Căci ei au ucis pe profeți, iar voi le zidiţi mormintele.
13. De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, și îi vor persecuta, 14. pentru ca să poată fi cerut de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la fondarea lumii, 15. de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Da, vă spun, se va cere de la generația aceasta! 16. Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei. Și nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat.” 17. După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii s-au supărat foarte mult, și au încercat să-l facă să vorbească despre multe lucruri, 18. întinzându-i astfel curse, ca să-l prindă cu ceva, și să-l poată acuza.
Despre ipocrizie
19. Între timp, mulțimea s-a adunat cu miile, așa încât se călcau unii pe alții, iar Isus a început să spună ucenicilor săi: „Mai întâi de toate, feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia. 20. Căci nu există nimic acoperit, care nu va fi revelat, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 21. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în camere închise, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
50
(12:4)
Nu vă temeți de oameni, ci de Dumnezeu
1. Vă spun vouă, prietenii mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 2. Am să vă arat de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de el să vă temeţi. 3. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi assarioni? (monedă romană de bronz de mică valoare, 1 assarion era câștigul pentru aprox. o oră de lucru.) Totuşi niciuna din ele nu este uitată de Dumnezeu. 4. Iar vouă chiar și perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 5. Eu vă spun: pe oricine mă va mărturisi pe mine înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 6. dar cine se va dezice de mine înaintea oamenilor va fi dezis şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Vorbirea împotriva Duhului Sfânt
7. Şi oricui va rosti un cuvânt împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va blasfemia pe Duhul Sfânt nu i se va ierta. 8. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea conducătorilor şi autorităților, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; 9. căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în timpul acela ce trebuie să spuneţi.”
51
(12:13)
Parabola bogatului căruia i-a rodit ogorul
1. Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.” 2. „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine m-a pus pe mine judecător sau arbitru peste voi?” 3. Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa omului nu constă din abundența lucrurilor pe care el le posedă.”
4. Şi le-a spus parabola aceasta: „Ogorul unui om bogat rodise mult. 5. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi depozitez recoltele.” 6. El a zis: „Iată, ce voi face: îmi voi demola hambarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi depozita toate roadele şi toate bunătăţile mele; 7. şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi adunate pentru mulţi ani; ia-o ușor, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” 8. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” 9. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
52
(12:22)
Atitudine corectă față de cele materiale
1. El a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. 2. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 3. Luați în considerare corbii: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici hambar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! 4. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, ar putea să adauge un cot la înălțimea lui? 5. Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? 6. Luați în considerare crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, n-a fost împodobit ca unul din ei. 7. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi există, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca el pe voi, puţin credincioşilor?
8. Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. 9. Căci popoarele lumii caută toate aceste lucruri, dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 10. Ci căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor adăuga. 11. Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. 12. Vindeţi ce aveţi şi faceți daruri nevoiașilor. Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară în ceruri, care nu falimentează, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. 13. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
53
(12:35)
Îndemn la veghere
1. Mijlocul să vă fie încins, şi lămpile aprinse. 2. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat când va veni şi va bate la uşă. 3. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se încline la masă şi se va apropia să le slujească. 4. Fie că vine la a doua strajă din noapte (orele 9-12 seara), fie că vine la a treia strajă,(orele 12 -3 dimineața) ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
5. Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce oră va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 6. Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni atunci când nu îl așteptați.”
54
(12:41)
Parabola administratorului credincios
1. Petru i-a zis: „Doamne pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?” 2. Şi Domnul a zis: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la timpul potrivit? 3. Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 4. Adevărat vă spun că îl va pune peste toată averea sa. 5. Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 6. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care el nu o ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi. 7. Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 8. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
55
(12:49)
Urmările ascultării de Mântuitorul
1. Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Aș dori să fie aprins deja! 2. Dar am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de îngrijorat sunt de împlinirea lui! 3. Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă conflict. 4. Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei. 5. Tatăl va fi împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.”
56
(12:54)
Mustrare pentru incapacitatea de recunoaștere a importanței momentului
1. El a mai zis apoi mulțimii: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: „Vine ploaia.” Şi aşa se întâmplă. 2. Şi când bate vântul de la sud, ziceţi: „Va fi căldură înnăbușitoare.” Şi aşa se întâmplă. 3. Ipocriților, aparența pământului şi a cerului ştiţi s-o interpretaţi, dar timpul acesta de ce nu îl interpretați? 4. De ce nu judecaţi voi singuri ce este corect?
5. Când mergi cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută insistent să scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. 6. Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă lepton.” (monedă grecească de cupru/alamă de mică valoare, 1/100 dintr-o drahmă; un lepton era plata pentru aprox. 12 minute de lucru).
57
(13:1)
Galileenii uciși de Pilat
1. În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce s-a întâmplat unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2. Isus le-a răspuns: „Credeţi voi că, aceşti galileeni au fost mai păcătoși decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? 3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Cei 18 uciși de turnul din Siloam
4. Sau acei optsprezece, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai vinovați decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? 5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
58
(13:6)
Pilda smochinului neroditor
1. El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. 2. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. De ce să risipim terenul?” 3. „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. 4. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, după aceea, îl poți tăia.”
59
(13:10)
Vindecarea unei femei încovoiate
1. Isus învăţa pe popor într-o sinagogă în ziua Sabatului. 2. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de infirmitate; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. 3. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta.” 4. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată ea s-a îndreptat şi lăuda pe Dumnezeu. 5. Dar conducătorul sinagogii, supărat că Isus a făcut vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a zis poporului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
6. De aceea Domnul i-a răspuns: „Făţarnicilor, oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? 7. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie eliberată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” 8. Pe când vorbea el astfel, toţi adversarii lui au rămas ruşinaţi; şi poporul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea el.
60
(13:18)
Parabola grăuntelui de muștar
1. El a mai zis: „Cum este Împărăţia lui Dumnezeu? Cu ce o voi asemăna? 2. Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului stau în ramurile lui.”
Parabola aluatului
3. El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 4. Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
61
(13:22)
Ușa cea strâmtă
1. Isus trecea prin orașe şi prin sate, învăţând pe popor şi călătorind spre Ierusalim. 2. Cineva i-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei mântuiți?” El le-a răspuns: 3. „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. 4. Odată ce Stăpânul casei se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, el vă va zice: „Nu ştiu cine sunteți nici de unde veniţi .” 5. Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa ta, și ai învăţat pe popor pe străzile noastre.” 6. Şi el va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine, voi toţi lucrătorii nedreptății.” 7. Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeții în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară. 8. Vor veni de la est, vest, nord şi sud şi vor ședea în Împărăţia lui Dumnezeu. 9. Iată că unii din cei de pe urmă, vor fi cei dintâi, şi unii din cei dintâi, vor fi cei de pe urmă.”
62
(13:31)
Nelegiuirile și pedeapsa Ierusalimului
1. În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să te omoare.” 2. El le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot demonii şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi încheia misiunea mea. 3. Dar trebuie să merg pe calea mea astăzi, mâine şi poimâine, căci nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim.
4. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe profeți şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! 5. Iată că vi se lasă casa pustie; dar vă spun că nu mă veţi mai vedea până veţi zice: „Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!”
63
(14:1)
Vindecarea unui bolnav de dropică (surplus de lichid în organism)
1. Cu ocazia intrării în casa unuia din fruntaşii fariseilor, într-o zi de Sabat, ca să prânzească, fariseii l-au pândit de aproape. 2. Şi iată că înaintea lui era un om bolnav de dropică. 3. Isus luând cuvântul a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4. Dar ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5. Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” 6. Ei n-au putut să-i răspundă nimic la aceste cuvinte.
64
(14:7)
Despre smerenie
1. Apoi, a rostit o parabolă în fața celor invitați la masă, când i-a văzut că alegeau locurile cele mai bune, spunându-le: 2. „Când eşti invitat de cineva la masa de nuntă, nu te aşeza în locul cel mai bun; ca nu cumva, printre cei invitaţi de el, să fie altul mai onorabil decât tine, 3. şi cel ce v-a invitat pe amândoi, să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. 4. Ci, când eşti invitat, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a invitat să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei fi onorat în fața tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. 5. Căci oricine se înalţă pe el însuși va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”
Despre binefacere
6. A zis şi celui ce-l invitase: „Când servești un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva ei, să-ți întoarcă favoarea, şi să-ți răsplătească. 7. Ci, când servești o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. 8. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”
65
(14:15)
Parabola celor invitați la cină
1. Unul din cei ce şedeau la masă cu el, când a auzit aceste vorbe, i-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” 2. Dar Isus i-a spus: „Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. 3. La timpul cinei, a trimis pe robul său să spună celor invitaţi: „Veniţi, căci toate sunt pregătite.” 4. Dar toţi, ca unul, au început să se scuze. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd; te rog să mă ierţi.” 5. Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc: iartă-mă, te rog.” 6. Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.” 7. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a supărat şi a zis robului său: „Du-te degrabă pe străzile şi aleile orașului şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.” 8. La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.” 9. Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumurile mari şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, obligă-i să vină, ca să mi se umple casa. 10. Căci vă spun că niciunul din cei invitaţi nu va gusta din cina mea.”
66
(14:25)
Cât de mult se cere să ne atașăm de Domnul Isus
1. O mare mulțime de oameni mergea cu Isus. El s-a întors şi le-a zis: 2. „Dacă vine cineva la mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, și da, chiar propria sa viaţă, nu poate fi ucenicul meu. 3. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine, nu poate fi ucenicul meu. 4. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are suficient pentru a-l termina? 5. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el 6. şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut termina.” 7. Sau care rege, când merge să facă război cu un alt rege, nu stă mai întâi să se gândească dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 8. Altfel, pe când celălalt rege este încă departe, trimite un mesager să negocieze pacea.
9. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. 10. Sarea este bună; dar dacă sarea devine searbădă şi fără gust, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? 11. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru grămada de gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
67
(15:1)
Parabola oii rătăcite
1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de el ca să-l asculte. 2. Şi fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Omul acesta le spune bun venit păcătoşilor şi mănâncă cu ei.”
3. Dar el le-a spus parabola aceasta: 4. „Care om dintre voi, dacă ar avea o sută de oi, şi ar pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă în pustiu şi merge după cea pierdută până când o găseşte? 5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri. 6. Când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” 7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni corecţi care n-au nevoie de pocăinţă.
68
(15:8)
Parabola drahmei pierdute
1. Sau care femeie, dacă are zece drahme (monedă grecească de argint aprox. egală cu dinarul roman), şi pierde una din ele, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când o găseşte? 2. După ce a găsit-o, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care am pierdut-o.” 3. Tot aşa, vă spun că îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
69
(15:11)
Parabola fiului risipitor
1. El a mai zis: „Un om avea doi fii. 2. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea care mi se cuvine din averea ta.” Şi tatăl le-a împărţit averea. 3. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă dezordonată. 4. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete severă în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
5. Atunci s-a dus şi s-a alipit de unul din cetățenii ţării aceleia, care l-a trimis pe terenurile lui să-i păzească porcii. 6. Mult ar fi dorit el să se sature cu păstăile pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
7. Dar când și-a venit în fire a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au mai multă pâine decât au nevoie, iar eu mor de foame aici! 8. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi față de tine, 9. şi nu mai merit să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din servitorii tăi.” 10. S-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. 11. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi față de tine. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.” 12. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare. 13. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să sărbătorim; 14. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat. Era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
15. Fiul cel mai mare era pe câmp. Pe când se apropia de casă, a auzit muzică şi jocuri. 16. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. 17. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a văzut iarăşi sănătos şi bine.” 18. El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. 19. Dar el, a răspuns tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei; 20. iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.” 21. El i-a spus: „Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. 22. Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”
70
(16:1)
Parabola administratorului necredincios
1. Isus a mai spus ucenicilor săi: „Un om bogat avea un administrator. O acuzație a fost adusă împotriva administratorului, că acesta îi risipește averea. 2. El l-a chemat şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Prezintă gestiunea administrației tale, căci nu mai poți rămâne administrator.” 3. Administratorul şi-a zis: „Ce o să fac dacă îmi ia stăpânul poziția de administrator? Nu am putere să sap; mi-e rușine să cerșesc. 4. Ştiu ce o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administrație, ei să mă primească în casele lor.” 5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: „Cât datorezi stăpânului meu?” 6. „O sută de măsuri de ulei”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi factura, şezi degrabă jos și scrie cincizeci.” 7. Apoi a zis altuia: „Dar tu cât datorezi?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi factura şi scrie optzeci.”
8. Stăpânul lui a lăudat pe administratorul necinstit, pentru că lucrase înţelept; căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. 9. Şi eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.
10. Cine este credincios în lucrurile mici este credincios şi în cele mari. Și cine este nedrept în lucrurile mici este nedrept şi în cele mari. 11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? 12. Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13. Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va disprețui pe celălalt. Nu puteţi servi pe Dumnezeu şi pe Mamona.”
71
(16:14)
Mustrarea fariseilor
1. Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de el. 2. Isus le-a zis: „Voi sunteți cei care vă justificați înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile. Pentru că ce este înălţat între oameni este o ticăloșie înaintea lui Dumnezeu. 3. Legea şi profeții au ţinut până la Ioan. De atunci încoace, se predică Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu; şi fiecare se silește să intre în ea.
4. Este mai ușor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de literă din Lege. 5. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă comite adulter; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei comite adulter.
72
(16:19)
Parabola bogatului nemilostiv
1. Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi in subţire, și trăia o viață de lux in fiecare zi. 2. Un cerșetor numit Lazăr, plin de bube, era dus la poarta lui, 3. și dorea mult să fie hrănit cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Chiar şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 4. Săracul a murit, şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi a fost înmormântat.
5. Din Locuinţa morţilor, din chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui, 6. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în flacăra aceasta.” 7. Dar Avraam a răspuns: „Fiule adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi tot așa, Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. 8. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este un abis mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi să nu poată.” 9. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; 10. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
11. Dar Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe profeți; să asculte de ei.” 12. „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” 13. Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeți, nu vor fi convinși nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
73
(17:1)
Evitarea ocaziilor de păcătuire
1. Isus a zis ucenicilor săi: „Este imposibil să nu apară ocazii de păcătuire; dar vai de acela prin care vin! 2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
3. Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! 4. Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.” 5. Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” 6. Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.
74
(17:7)
Robi fără merite
1. Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”? 2. Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”? 3. Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce i-a fost poruncit? Nu cred. 4. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi fără merite; doar ne-am făcut datoria.”
75
(17:11)
Vindecarea celor 10 leproși și importanța mulțumirii
1. Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. 2. Pe când intra într-un sat, l-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, 3. şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” 4. Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. 5. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. 6. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi i-a mulţumit. Era samaritean. 7. Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? 8. Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu?” 9. Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a vindecat.”
76
(17:20)
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
1. Fiind întrebat de farisei, când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu vine pe neobservate. 2. Nici nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
Venirea Fiului omului
3. El a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. 4. Vi se va zice: „Iată-l aici, iată-l acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. 5. Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la un capăt al cerului până la cealalt, aşa va fi şi Fiul omului în ziua sa. 6. Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de generația aceasta.
7. Cum a fost în zilele lui Noe așa va fi şi în zilele Fiului omului: 8. mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi.
9. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 10. dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi.
11. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. 12. În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. 13. Amintiți-vă de soția lui Lot. 14. Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde, o va păstra. 15. Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat; 16. două vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. 17. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.” 18. Ucenicii l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el a răspuns: „Unde va fi hoitul acolo se vor strânge vulturii.”
77
(18:1)
Parabola judecătorului nedrept
1. Apoi le-a spus o parabolă, ca să le arate că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu renunțe. 2. El le-a zis: „Într-un oraș era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi pe oameni nu-i respecta. 3. În orașul acela era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Apără-mă de adversarul meu.” 4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi pe oameni nu-i respect, 5. totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, o voi apăra, ca să nu mă epuizeze, prin venirea ei continuă.” 6. Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? 7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către el, deși este răbdător faţă de ei? 8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?”
78
(18:9)
Parabola vameșului și a fariseului
1. A mai spus şi parabola aceasta pentru unii care erau convinși de propria lor corectitudine şi dispreţuiau pe toți ceilalţi:
2. „Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul era fariseu, şi celălalt vameş. 3. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 4. Eu postesc de două ori pe săptămână. Eu dau zeciuială din toate veniturile mele.” 5. Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
6. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă considerat corect, decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”
79
(18:15)
Mântuitorul acordă atenție copilașilor
1. De asemenea i-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 2. Isus însă i-a chemat la sine şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. 3. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”
80
(18:18)
Fruntașul bogat
1. Un anumit fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 2. „De ce mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun cu excepția unuia singur: Dumnezeu. 3. Ştii poruncile: „Să nu comiți adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” 4. El zis: „Toate aceste lucruri, le-am respectat din tinereţea mea.” 5. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-mă.”
6. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. 7. Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! 8. Fiindcă este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 9. Cei ce-l ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” 10. Isus a răspuns: „Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu.”
11. Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi te-am urmat.” 12. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau soția, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, 13. şi să nu primească mult mai mult în timpul acesta, iar în lumea viitoare, viaţa veşnică.”
81
(18:31)
A treia anunțare a suferințelor, morții și învierii Mântuitorului
1. Isus a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a spus: „Iată că ne urcăm la Ierusalim, şi toate lucrurile care au fost scrise prin profeți despre Fiul omului se vor împlini. 2. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; va fi batjocorit, va fi tratat rușinos, va fi scuipat. 3. Îl vor bate cu nuiele, și-l vor omorî, dar a treia zi va învia.” 4. Ei n-au înţeles niciunul din aceste lucruri. Căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu înțelegeau ce le spunea Isus.
82
(18:35)
Vindecarea unui orb la Ierihon
1. Pe când Isus se apropia de Ierihon, un om orb şedea lângă drum şi cerşea. 2. Auzind că trece mulțimea, a întrebat ce este. 3. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 4. Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 5. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 6. Oprindu-se, Isus a poruncit să-l aducă la el; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 7. „Ce vrei să fac?” el a răspuns: „Doamne, să-mi capăt vederea.” 8. Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a vindecat.” 9. Numaidecât, orbul şi-a primit vederea şi a mers după Isus, lăudând pe Dumnezeu. Toată mulțimea, când a văzut cele întâmplate, a lăudat pe Dumnezeu.
83
(19:1)
Zacheu primește mântuirea
1. Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin oraș. 2. Acolo era un om numit Zacheu. El era vameș principal și era bogat 3. El încerca să-l vadă pe Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4. A alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, grăbește-te și coboară, căci astăzi trebuie să stau în casa ta.” 6. Zacheu s-a dat jos în grabă şi l-a primit cu bucurie. 7. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8. Dar Zacheu s-a ridicat și a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din bunurile mele le dau săracilor; şi, dacă am pretins în mod greșit, ceva de la cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. 10. Fiindcă Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
84
(19:11)
Parabola celor zece mine
1. Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu se va arăta imediat.
2. Astfel el a zis: „Un nobil s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia un regat, şi apoi să se întoarcă. 3. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece mine (monedă grecească de argint sau chiar de aur; o mină era egală cu circa 100 de drahme, deci era câștigul pentru aprox. 00 de zile de muncă) şi le-a zis: „Investiți în afaceri până mă voi întoarce.” 4. Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el un mesager să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi.” 5. Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase regatul, a poruncit să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei, din afaceri.
6. Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, mina ta a mai adus zece mine.” 7. El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, vei avea autoritate peste zece orașe.”
8. A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, mina ta a mai adus cinci mine.” 9. El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu autoritate peste cinci orașe.”
10. A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi mina pe care am păstrat-o învelită într-o batistă; 11. căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om pretențios; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.”
12. Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om pretențios, care iau ce n-am pus, şi secer ce n-am semănat; 13. atunci de ce nu mi-ai depus banii la bancă, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?” 14. Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i mina şi daţi-o celui ce are zece mine.” 15. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece mine.” 16. Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. 17. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”
18. După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit înainte şi se se urca spre Ierusalim.
85
(19:29)
Intrarea Domnului Isus în Ierusalim
1. Când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, la muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii săi 2. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul din partea cealaltă, în care veţi găsi, la intrare, un mânz legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-mi-l. 3. Dacă vă va întreba cineva: „De ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are nevoie de el.” 4. Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le-a spus Isus. 5. Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?” 6. Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 7. Apoi l-au adus la Isus. Și-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. 8. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. 9. Şi când s-a apropiat de Ierusalim, pe coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le-au văzut. 10. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!” 11. Unii farisei din popor au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-ți ucenicii!” 12. El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
86
(19:41)
Mântuitorul plânge pentru Ierusalim
1. Când s-a apropiat de oraș şi l-a văzut, Isus a plâns pentru el 2. şi a zis: „Dacă tu, chiar tu, ai fi cunoscut astăzi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. 3. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi vor așeza o baricadă în fața ta, te vor înconjura şi te vor strânge din toate părţile: 4. și te vor trânti la pământ, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău. Nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că n-ai cunoscut timpul când ai fost cercetată.”
Alungarea comercianților din templu
5. A intrat în templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el, 6. spunându-le: „Este scris: „Casa mea este casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de jefuitori.” 7. El învăţa zilnic pe popor în templu, dar preoţii de frunte, cărturarii şi conducătorii poporului căutau să-l distrugă; 8. însă nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul îi sorbea cuvintele de pe buze.
87
(20:1)
Puterea Domnului Isus
1. Într-una din acele zile, pe când el învăţa poporul în templu şi vestea Evanghelia, au venit la el preoţii de frunte, cărturarii și bătrânii. 2. Ei l-au întrebat: „Spune-ne, cu ce autoritate faci tu aceste lucruri? Sau cine îți dă autoritatea aceasta?” 3. El le-a răspuns: „Vă voi pune şi eu o întrebare. Spuneţi-mi: 4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” 5. Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?” 6. Şi dacă răspundem: „De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre; căci sunt convinși că Ioan era un profet.” 7. Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. 8. Şi Isus le-a zis: „Nici eu n-am să vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
88
(20:9)
Parabola vierilor
1. Apoi a început să spună poporului parabola aceasta: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor fermieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru un timp îndelungat. 2. În sezonul potrivit, a trimis la fermieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Fermierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 3. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. 5. Stăpânul viei a zis: „Ce o să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”
6. Dar fermierii, când l-au văzut, s-au înțeles între ei şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.” 7. L-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 8. Va veni, va pierde pe fermierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Să nu se întâmple niciodată acest lucru!”
9. Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”? 10. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera”. 11. Preoţii de frunte şi cărturarii căutau să pună mâna pe el chiar atunci, dar se temeau de popor. Au înțeles că Isus a spus parabola aceasta împotriva lor.
89
(20:20)
Să plătim impozit Cezarului?
1. Au început să pândească pe Isus; şi au trimis spioni care se prefăceau că sunt cinstiţi ca să-l prindă cu vorba şi să-l dea pe mâna puterii şi autorității guvernatorului. 2. Spionii aceștia l-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni ce este corect, şi că nu ești părtinitor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 3. Este corect să plătim impozit cezarului sau nu?” 4. Dar el le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi? 5. Arătaţi-mi un dinar (moneda de argint principală a Imperiului roman folosită timp de aprox. 500 de ani; ziua de muncă era plătită, în general, cu un dinar). A cui imagine şi inscripție sunt pe el?” Ei au răspuns: „Ale cezarului”. 6. Atunci el le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce aparține cezarului, şi lui Dumnezeu ce aparține lui Dumnezeu.” 7. Nu l-au putut prinde cu vorba înaintea oamenilor; ci, miraţi de răspunsul lui, au tăcut.
90
(20:27)
Despre înviere
1. Au venit la el unii din saduchei, care zic că nu este înviere. Ei au întrebat pe Isus: 2. „Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să aibă copii în locul fratelui său.” 3. Astfel că au fost şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii. 4. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii. 5. A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii. 6. La urma tuturor, a murit şi femeia. 7. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”
8. Isus le-a răspuns: „Fiii acestei epoci se însoară şi se mărită; 9. dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de epoca viitoare şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 10. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 11. Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, când era lângă rug, și l-a numit pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” 12. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii.”
13. Unii din cărturari au spus: „Învăţătorule, bine ai zis.” 14. Astfel că nu îndrăzneau să-i mai pună întrebări.
(20:41)
Al cui fiu este Hristosul?
15. Isus le-a zis: „De ce se spune că Hristosul este fiul lui David? 16. Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta mea, 17. până voi pune pe vrăjmaşii tăi sub picioarele tale.” 18. Deci David îl numeşte Domn; atunci cum este el fiul lui?”
91
(20:45)
Mântuitorul mustră pe cărturari
1. Atunci a zis ucenicilor săi, în auzul întregului popor: 2. „Păziţi-vă de acei cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, să-i salute oamenii prin pieţe, să ocupe locurile cele mai bune din sinagogi şi locurile dintâi la mese; 3. care mănâncă casele văduvelor, iar ca pretext, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare.”
Aprecierea corectă a donației văduvei
4. Ridicându-și privirea, Isus a văzut oameni bogaţi care îşi puneau darurile în vistierie. 5. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi leptoni (monedă grecească de cupru/alamă, de mică valoare; 1/100 dintr-o drahmă; era câștigul pentru aprox. 12 minute de lucru). 6. El a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi ceilalţi; 7. căci toţi aceştia au pus daruri din abundența lor; dar ea, a pus din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”
92
(21:5)
Distrugerea templului
1. Pe când vorbeau unii despre templu, care era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, el a zis: 2. „Cât despre aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie aruncată jos.” 3. Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi aceste lucruri? Şi care este semnul care arată când se vor întâmpla aceste lucruri?”
4. El a spus: „Aveți grijă să nu fiți duși în rătăcire. Căci vor veni mulţi în numele meu şi vor zice: „Eu sunt” şi „Timpul este aproape.” Însă să nu mergeţi după ei. 5. Când veţi auzi de războaie şi de tulburări, să nu vă speriaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri, dar sfârşitul nu va fi imediat.” 6. Apoi el le-a zis: „Un popor se va ridica împotriva altui popor, şi un regat împotriva altui regat. 7. În unele locuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi calamități; vor fi îngroziri şi semne mari din cer.
Persecutarea ucenicilor
8. Dar înainte de toate aceste lucruri, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea regilor şi guvernatorilor, din pricina numelui meu. 9. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. 10. Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; 11. căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi adversarii voştri. 12. Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor da la moarte pe mulţi dintre voi. 13. Veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui meu. 14. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. 15. Prin răbdarea voastră, veţi câştiga viețile voastre.
Distrugerea Ierusalimului
16. Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, să ştiţi că atunci nimicirea lui este aproape. 17. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de din ogoare să nu intre în el. 18. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 19. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Căci va fi o mare suferință în ţară şi mânie împotriva poporului acestuia. 20. Vor cădea sub ascuţişul săbiei, vor fi luaţi captivi printre toate popoarele. Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.
21. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; 22. oamenii îşi vor da suflarea de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
93
(21:27)
Venirea Fiului Omului
1. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. 2. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, căci răscumpărarea voastră este aproape.”
Parabola smochinului
3. Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi ceilalți copaci. 4. Când îi vedeți că înfrunzesc, voi singuri cunoaşteţi că vara este aproape. 5. Tot aşa, și voi când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 6. Adevărat vă spun că nu va trece generația aceasta, înainte de a se împlini toate aceste lucruri. 7. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum.
Îndemn la veghere
8. Aveți grijă de voi înşivă, ca nu cumva să vi se încarce inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină pe neașteptate peste voi. 9. Căci ziua aceea va veni ca o cursă, peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. 10. Vegheaţi, dar, întotdeauna, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”
11. Isus învăţa pe popor în templu în fiecare zi, iar noaptea se ducea și o petrecea pe muntele care se cheamă al Măslinilor. 12. Şi tot poporul venea dimineaţa devreme la el în templu, ca să-l asculte.
94
(22:1)
Sfat împotriva Domnului Isus
1. Sărbătoarea Azimelor, numită Paştile, se apropia. 2. Preoţii de frunte şi cărturarii căutau cum să ucidă pe Isus, fiindcă se temeau de popor. 3. Dar Satana a intrat în Iuda, care se mai numea și Iscarioteanul, și care era din numărul celor doisprezece. 4. Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii de frunte şi cu comandanții gardienilor templului cum să-l dea pe mâna lor. 5. Ei s-au bucurat şi au căzut de acord să-i dea bani. 6. El a consimțit, și căuta o ocazie de a-l da pe mâna lor, fără ca poporul să fie prezent.
95
(22:7)
Pregătirea mesei de Paște (joi )
1. Ziua sărbătorii Azimelor, în care trebuiau jertfite Paştile, a venit. 2. Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Mergeți și pregătiţi-ne Paştile, ca să mâncăm.” 3. Ei l-au întrebat: „Unde doreşti să pregătim?”. 4. El le-a răspuns: „Iată, după ce veţi intra în oraș, vă va întâlni un om, ducând un ulcior cu apă. Mergeţi după el în casa în care va intra 5. şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei?” 6. Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: faceți pregătiri acolo.” 7. Ei au plecat şi au găsit aşa cum le-a spus el, și au pregătit Paştile.
96
(22:14)
Cina cea de taină (joi seara)
8. Când a sosit timpul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 9. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştile acestea cu voi înainte de suferința mea; 10. căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”
11. El a primit un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; 12. pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
13. A luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre amintirea mea.”
14. Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele meu care se varsă pentru voi.
Descoperirea vânzătorului (joi seara)
15. Dar iată, că mâna aceluia care mă trădează, este cu mine la masa aceasta. 16. Într-adevăr, Fiul omului se duce după cum s-a hotărât. Dar vai de omul acela prin care este trădat el!” 17. Şi au început să se întrebe unii pe alţii, cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
97
(22:24)
Cine este cel mai mare?
1. Între apostoli s-a iscat şi o discuție, ca să știe care din ei era considerat cel mai mare. 2. Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi cei cu autoritate sunt numiți binefăcători. 3. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce conduce, ca cel ce slujeşte. 4. Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.
5. Voi sunteţi aceia care aţi rămas încontinuu cu mine în încercările mele. 6. De aceea vă pregătesc regatul, după cum Tatăl meu mi l-a pregătit mie, 7. ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea în Împărăţia mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel.”
98
(22:31)
Înștiințarea lui Petru
1. Domnul a zis: „Simone, Simone, iată că Satana v-a cerut să vă cearnă pe toți, cum se cerne grâul. 2. Dar eu m-am rugat pentru tine, să nu se piardă credinţa ta; iar, după ce tu te vei întoarce din nou, să întăreşti pe fraţii tăi.” 3. „Doamne”, i-a zis Petru, „cu tine sunt gata să merg atât în temniţă cât şi la moarte.” 4. Şi Isus i-a zis: „ Îți spun Petre, cocoșul nu va cânta nicidecum astăzi, înainte ca tu să negi de trei ori că mă cunoşti.”
5. Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, i-au răspuns ei. 6. Atunci el le-a zis: „Dar acum, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.
7. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus în numărul celor fărădelege.” Căci lucrurile scrise despre mine sunt gata să se împlinească.” 8. „Doamne”, i-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi el le-a zis: „Este destul!”
99
(22:39)
Ghetsimani (joi seara târziu)
1. A ieşit afară și s-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii lui l-au urmat. 2. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeți în ispită.” 3. Apoi s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să se roage, 4. spunând: „Tată, dacă voieşti, depărtează cupa aceasta de la mine! Cu toate acestea facă-se nu voia mea, ci a ta.”
5. Atunci i s-a arătat un înger din cer, ca să-l întărească. 6. Fiind în agonie a început să se roage şi mai fierbinte; şi transpirația i s-a făcut ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ. 7. După ce s-a ridicat de la rugăciune, a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi din cauza întristării, 8. şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
100
(22:47)
Arestarea Domnului Isus (joi noaptea spre vineri)
1. Pe când vorbea el încă, iată că a apărut o mulțime. Cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-l sărute. 2. Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare trădezi tu pe Fiul omului?”
3. Când cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 4. Unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 5. Dar Isus a răspuns: „Lăsaţi-mă să fac cel puțin acest lucru!” – și s-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. 6. Isus a zis apoi preoţilor de frunte, comandanților gardienilor templului şi bătrânilor care veniseră împotriva lui: „Aţi ieşit după mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? 7. În fiecare zi eram cu voi în templu, şi n-aţi pus mâna pe mine. Dar aceasta este timpul vostru şi puterea întunericului.”
101
(22:54)
Petru neagă pe Mântuitorul (vineri dimineața foarte devreme)
1. Au pus mâna pe Isus, și l-au dus şi l-au băgat în casa marelui preot. Iar Petru îl urma de la distanță. 2. Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 3. O servitoare l-a văzut cum şedea lângă foc, s-a uitat direct la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu el.” 4. Dar Petru a negat pe Isus şi a zis: „Femeie, nu-l cunosc.” 5. Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” 6. Cam după o oră, un altul a afirmat acelaşi lucru şi a zis: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu el, căci este galileean.”
7. Dar Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu despre vorbești.” Imediat, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. 8. Domnul s-a întors şi a privit la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de mine de trei ori.” 9. El a ieşit afară şi a plâns cu amar.
102
(22:63)
Domnul Isus înaintea consiliului (vineri dimineața devreme)
1. Oamenii care păzeau pe Isus îl batjocoreau şi-l băteau. 2. L-au legat la ochi, îl loveau peste faţă şi-l întrebau, zicând: „Profețeşte, cine te-a lovit?” 3. Şi rosteau împotriva lui multe alte batjocuri. 4. Când s-a făcut ziuă, bătrânii poporului, preoţii de frunte şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în consiliul lor. Ei i-au zis: 5. „Dacă eşti tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; 6. şi dacă vă voi întreba, nu-mi veţi răspunde, nici nu-mi veţi da drumul. 7. De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 8. Toţi au zis: „Eşti tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Şi el le-a răspuns: „Aşa cum spuneţi, sunt.” 9. Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de vreun alt martor? Noi înşine am auzit-o din gura lui.”
103
(23:1)
Domnul Isus înaintea lui Pilat (vineri dimineața)
1. Întregul grup s-a ridicat şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2. Au început să-l acuze şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit pervertind poporul, interzicând a plăti impozit cezarului şi zicând că el este Hristosul, Regele.” 3. Pilat l-a întrebat: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns:„Așa cum spui.” 4. Pilat a zis preoţilor de frunte şi mulțimii: „Eu nu găsesc nici o bază pentru învinuirea acestui om.” 5. Dar ei insistau şi ziceau: „Agită poporul şi învaţă prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până în locul acesta.”
104
(23:6)
Domnul Isus înaintea lui Irod (vineri dimineața)
1. Însă când Pilat a auzit că este menționată Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. 2. Şi când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. 3. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise multe lucruri despre el, şi spera să-l vadă făcând vreo minune. 4. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 5. Preoţii de frunte şi cărturarii stăteau acolo şi-l pârau cu înfierbântare. 6. Irod, cu soldații lui de pază, îl umileau și îl batjocoreau. După ce l-au îmbrăcat cu haine de lux, l-au trimis înapoi la Pilat. 7. Irod şi Pilat s-au împrietenit în ziua aceea, căci până atunci erau dușmani unul cu altul.
105
(23:13)
Acceptarea de către Pilat a condamnării la moarte (vineri dimineața)
1. Pilat a strâns pe preoţii de frunte, pe fruntaşi şi pe popor 2. şi le-a spus: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care pervertește poporul, dar iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu am găsit nici o bază pentru învinovățirea lui de lucrurile de care-l acuzați voi. 3. Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci v-am trimis la el, și vedeți că Isus nu a făcut nimic vrednic de moarte. 4. Astfel eu, după ce îl voi pedepsi, îl voi elibera.”
5. La fiecare sărbătoare a Paştilor, Pilat trebuia să le elibereze un deținut. 6. Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta! Eliberează-ne pe Baraba!” – 7. iar acesta fusese aruncat în temniţă pentru o revoltă în oraș şi pentru crimă. 8. Pilat le-a vorbit din nou, voind să-l elibereze pe Isus. 9. Dar ei au strigat: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”
10. Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar de ce? Ce rău a făcut acest om? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în el. Astfel că eu îl voi pedepsi și îl voi elibera.” 11. Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor de frunte, au predominat. 12. Pilat a hotărât să li se dea ceea ce cereau. 13. Le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru revoltă şi crimă şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus l-a dat în seama lor, ca să-şi împlinească voia.
106
(23:26)
Răstignirea (vineri ziua)
1. Pe când îl duceau să-l răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la țară; şi i-au dat crucea, ca s-o ducă după Isus. 2. O mare mulțime de oameni îl urmau, inclusiv femei, care, de asemenea, se jeleau, și îl plângeau. 3. Dar Isus s-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. 4. Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterile, ferice de abdomenele care n-au născut niciodată şi de sânii care n-au alăptat niciodată!” 5. Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!” 6. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
7. Împreună cu el duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau uciși împreună cu Isus. 8. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, l-au răstignit acolo, pe el şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga. 9. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Hainele lui le-au împărţit între ei, prin tragere la sorţi.
107
(23:35)
Batjocorirea Mântuitorului (vineri ziua)
1. Poporul stătea acolo şi privea. Conducătorii îşi băteau joc de el şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să se mântuiască pe sine însuşi, dacă este el Hristosul, alesul lui Dumnezeu.” 2. Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de el; se apropiau, îi dădeau oţet 3. şi-i ziceau: „Dacă eşti Împăratul iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!” 4. Deasupra lui era o inscripție scrisă cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: „ACESTA ESTE REGELE IUDEILOR.”
5. Unul din tâlharii răstigniţi îl batjocorea şi zicea: „Dacă eşti Hristosul, mântuieşte-te pe tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” 6. Dar celălalt l-a mustrat şi i-a zis: „Nu ți-e frică de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi condamnare? 7. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru faptelele noastre; dar omul acesta n-a făcut nimic rău.” 8. Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-ți aminte de mine, când vei veni în Împărăţia ta!” 9. Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în Paradis.”
108
(23:44)
Moartea Domnului Isus (vineri ziua)
1. Era cam pe la ora șase (ora 12 ziua), și s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ora nouă (ora 3 după masa). 2. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua templului s-a rupt în două. 3. Isus a strigat cu voce tare: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, și-a dat duhul. 4. Când centurionul, când a văzut ce s-a întâmplat, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta a fost un om drept!” 5. Şi toată mulțimea care venise acolo, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 6. Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care l-au însoţit din Galileea, au stat departe şi s-au uitat la aceste lucruri.
109
(23:50)
Așezarea trupului Domnului Isus în mormânt (vineri seara)
1. Mai era și un om numit Iosif, din Arimateea, un oraș al iudeilor, om bun şi evlavios, membru al consiliului, 2. (el nu a consimțit cu sfatul și fapta lor), care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. 3. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. 4. L-a dat jos, l-a înfăşurat într-o pânză de in şi l-a așezat într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 5. Era ziua Pregătirii şi se apropia ziua Sabatului. 6. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul în care a fost așezat trupul lui Isus în el. 7. Ele s-au întors şi au pregătit miresme şi parfumuri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după poruncă.
110
(24:1)
Învierea Domnului Isus (duminică dimineața)
1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt, dimineaţa devreme, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2. Au găsit piatra rostogolită de la mormânt. 3. Au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 4. În timp ce ele erau profund nedumerite din cauza acestui lucru, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5. Femeile înfricoșate şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutaţi pe cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci a înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus când era încă în Galileea, 7. când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” 8. Ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus, 9. au plecat de la mormânt, și au spus toate aceste lucruri la cei unsprezece și tuturor celorlalți. 10. Ele erau: Maria Magdalena, Ioana, și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei care erau cu ele au spus aceste lucruri apostolilor.
Petru merge la mormânt (duminică dimineața)
11. Cuvintele acestea li s-au părut apostolilor o absurditate şi nu le-au crezut. 12. Dar Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt. S-a aplecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză așezate la o parte; apoi a plecat acasă, întrebându-se ce s-a întâmplat.
111
(24:13)
Domnul Isus se arată la doi ucenici
1. Iată că doi dintre ucenici mergeau în aceeași zi la un sat, numit Emaus, care era la şaizeci de stadii (o stadie este egală cu aprox. 185 de metri, deci 60 de stadii, sunt aprox. 11 km) de Ierusalim; 2. şi vorbeau unul cu altul despre toate lucrurile care s-au întâmplat. 3. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus s-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. 4. Dar ochii lor erau împiedicați de a-l recunoaște. 5. El le-a zis: „Despre ce vorbiți, mergând pe drumul acesta, și de ce sunteți triști?” 6. Unul din ei, numit Cleopa, i-a răspuns: „Eşti tu singurul străin aici în Ierusalim, care nu cunoaște lucrurile care s-au întâmplat în el zilele acestea?” 7. „Care lucruri?”, le-a zis el.
Şi ei i-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un profet puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului popor; 8. cum preoţii de frunte şi mai marii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit? 9. Noi însă speram că el este acela care va răscumpăra pe Israel. Dar pe lângă toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 10. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dimineaţa devreme la mormânt, 11. nu i-au găsit trupul, şi au venit, şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie cu îngeri care ziceau că El este viu. 12. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut.”
13. Atunci Isus le-a zis: „Oameni nesocotiți şi zăbavnici de inimă, când este vorba să credeţi tot ce au spus profeții! 14. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în gloria sa?” 15. Şi a început de la Moise şi de la toţi profeții şi le-a explicat, din toate Scripturile, ce era cu privire la el. 16. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, el s-a făcut că vrea să meargă mai departe. 17. Dar ei au stăruit de el şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei. 18. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi a mulțumit. Apoi a frânt-o şi le-a dat-o.
19. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el a dispărut din vederea lor. 20. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” 21. S-au sculat chiar în ora aceea, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc 22. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi i-a apărut lui Simon.” 23. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.
112
(24:36)
Domnul Isus se arată celor unsprezece și celorlalți
1. Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat între ei şi le-a zis: „Pace vouă!” 2. Dar ei erau înspăimântați, și plini de frică, și considerau că văd un duh. 3. Dar el le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce se ridică îndoieli în inima voastră? 4. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele mele, eu sunt cu adevărat. Atingeţi-mă şi vedeţi, căci un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am eu.” 5. (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele sale.) 6. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, el le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 7. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. 8. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. 9. Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre mine în legea lui Moise, în profeți şi în psalmi.” 10. Atunci le-a deschis mintea, ca ei să poată înţelege Scripturile. 11. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. 12. Şi să se vestească tuturor neamurilor, în numele lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 13. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 14. Şi iată că voi trimite peste voi promisiunea Tatălui meu. Dar așteptaţi în orașul Ierusalim până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălțarea la cer a Mântuitorului
15. El i-a dus afară până spre Betania, și-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. 16. Pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 17. Ei i s-au închinat, și s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 18. Stăteau încontinuu în templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
NOUL TESTAMENT 